28
iul

Multe oraşe se concentrează pe dezvoltarea economică pentru a deveni mai competitive. Acestea uită însă că sufletul unui oraş, capacitatea de a fi festiv, de a fi zgomotos, reprezintă un parametru esenţial al atractivităţii în cursa atragerii de industrii şi talente.

 

Multe oraşe europene se confruntă cu problema delocalizării industriale, transformarea economică şi corolarul său, şomajul. Globalizarea, criza economică şi financiară şi constrângerile post-industriale atrag oraşele într-o concurenţă intensă pentru atragerea şi dezvoltarea de activităţi economice. Oraşele înfiinţează departamente pentru recrutarea investitorilor străini, răsfaţă companiile locale cu o varietate de stimulente, înfiinţează hub-uri, clustere şi parcuri industriale pentru a încuraja spiritul antreprenorial, investesc în conexiuni în bandă largă şi infrastructuri de transport pentru a rămâne conectate.

 

Oraşele importante au grijă să asigure o calitate a vieţii atrăgătoare cu o ofertă culturală, socială şi de divertisment deosebite: teatre, opere, orchestre, festivaluri de muzică, de film sau de stradă, restaurante şi baruri, săli de concerte şi evenimente sportive, toate sunt necesare pentru destinul unui oraş. Oferta în materie de artă a construit reputaţia unor oraşe precum New York, Londra, Paris, Berlin sau Viena. Primarul oraşului New York, Michael Bloomberg, declară că activităţile culturale şi calitatea vieţii reprezintă o parte cheie în menţinerea competitivităţii: “Am crezut întotdeauna că talentul atrage capitalul într-un mod mai eficient şi consecvent decât atrage capitalul talente”. Acest lucru a justificat investiţii de 42 milioane dolari pentru garantarea contractelor de leasing la studiourile artiştilor şi milioane de subvenţii pentru a salva Broadway sau Academia de Muzică din Brooklyn.

 

Capitalele din Asia şi America Latină doritoare de a se promova pe plan internaţional sunt ocupate cu dezvoltarea unei infrastructuri culturale de primă clasă şi de multe ori se bazează pe talentele europene, nedispunând de un sector cultural local puternic.

 

Starea de sănătate a unui oraş se vede în atmosferă, în petrecerile sau spectacolele pe care este capabil să le organizeze. Succesul competiţiei pentru a deveni Capitală Culturală Europeană este o altă dovadă a importanţei culturii în creşterea atractivităţii.

 

Politicile culturale ale oraşelor s-au adaptat la această legătură intrinsecă între oferta culturală şi atractivitatea economică. Oraşele de succes sunt oraşe care integrează cultura şi industriile creative în planul lor de dezvoltare. Astfel, politicile culturale nu se mai limitează la finanţarea instituţiilor de artă sau conservarea patrimoniului cultural pentru a atrage turişti. Acum, obiectivele politicii culturale sunt:

  • Conservareacoeziunii socialeprinevenimente culturaleparticipative

 

  • Schimbarea destinaţieispaţiilorurbane, prin intervenţii artisticesau introducerea de activităţicreative

 

  • Promovareaimaginaţiei şi a creativităţiiprin stimulareapracticării artei

 

  • Dezvoltareaspiritului antreprenorial şi aactivităţilor economiceprin sprijinirea organizaţiilorculturale şi creative, fie că sunt non-profit sau private.

 

 

Cultura şi industriile creative reprezintă mai mult de 10% din producţia economică a multor oraşe, în prezent (Berlin, Barcelona, Paris, Milano, Viena sau Amsterdam). Londra estimează că acest sector este al doilea cel mai mare angajator după sectorul financiar. În mod similar, un număr mare de oraşe mici şi mijlocii şi-au reinventat imaginea şi au devenit destinaţii atractive atât pentru turişti, cât şi pentru întreprinderi, datorită investiţiilor în artă, artişti şi industrii creative: Nantes, Eindhoven, Lille, Bilbao, Copenhaga, Helsinki, Graz, Edinburgh, Ljubljana, Varşovia, Tallinn şi Tartu din Estonia, pentru a numi doar câteva.

 

Noile motoare economice se bazează pe intangibil şi pe cultural

Azi, motoarele economice sunt legate de dezvoltarea economiei digitale, sănătate şi durabilitatea mediului. Consumatorii, pe de altă parte, cumpără mai mult decât produsele. Caută branduri, divertisment, sensuri sau experienţe. Serviciile care oferă estetică, comfort, metafore poetice, divertisment şi statut social sunt cele care generează noi modele de consum.

Păşind în mediul magazinelor de lux, oamenii cumpără “experienţa cafelei Nespresso”. “Experinţa distracţiei cu zborul Virgin Atlantic”, inventată de antreprenorul din domeniul muzical Richard Branson a devenit lege în industria de transport aerian. Steve Jobs a demonstrat valoarea unirii tehnologiei cu arta, făcând Apple să iasă în evidenţă faţă de alte companii I.T. Crearea brandului şi a design-ului de produs Apple şi ofertele sale de divertisment sunt legate de „creativitatea bazată pe cultură”.

 

Orase aflate in competitie_2

ITunes, hub-ul pentru accesarea divertismentului, are venituri de 5 miliarde de dolari în fiecare trimestru. Google este în egală măsură un gigant de divertisment, diseminând produse culturale prin intermediul reţelelor sale şi al motorului de căutare, cât şi o companie de inginerie. Acestea sunt exemple evidente de efecte de contagiune creative între cultură şi industriile creative cu alte sectoare economice.

 

Această formă de inovare, născută din interacţiunea dintre artă, estetică, design şi divertisment, beneficiază de o gamă largă de activităţi economice şi întreprinderi care doresc să rămână competitive. Creativitatea este esenţială pentru companii atunci când vor să se extindă sau doar să supravieţuiască. Marile branduri de modă au înţeles necesitatea de a se alătura artiştilor, designerilor, meşteşugurilor şi artei pentru a oferi un lux mai mare genţilor, parfumurilor şi pasarelelor de modă. Industria modei a beneficiat enorm din această interacţiune. Nu mai este vorba doar de vânzarea de articole de îmbrăcăminte, ci despre oferirea de vise, emoţii şi statut social.

 

Din ce în ce mai mult alte industrii urmăresc modelele de producţie din industria modei. Produsele sunt concepute pentru a fi înlocuite în schimbul unei mici funcţionalităţi suplimentare, însă permit clienţilor să rămână “în pas cu moda” ca un semn al statutului social, conectării la reţea sau celebrării „brand-ului”. Ambalajul (forma, marca) este la fel de important ca şi conţinutul. Se pune mai mult accent pe aspect, culori, formă, mesaj şi experienţa utilizatorului în sens antropologic şi cultural. Se acordă importanţă meşteşugului tradiţional sau indicaţiilor privind originea pentru a oferi autenticitate, precum şi pentru a oferi consumului o valoare culturală.

 

Dependenţa de estetic, design, divertisment, metafore acordă importanţă abilităţilor artiştilor, organizaţiilor culturale şi specialiştilor din domeniul creativ. Aceştia din urmă ajută întreprinderile să se diferenţieze, fie că este vorba de inovarea de produs, branding sau comunicare. Această formă de inovare non-tehnică este o caracteristică a economiilor post-industriale.

 

Oraşele – cele mai bune locuri pentru promovarea creativităţii
Industriile externalizează din ce în ce mai mult activităţile de creaţie şi inovare (C-D). Pentru a controla costurile, industriile au devenit în esenţă centre financiare şi de distribuţie, ce se bazează pe unităţi mai mici, descentralizate, pentru a dezvolta produse sau servicii. Dezvoltarea unor astfel de produse şi servicii se desfăşoară în universităţi, laboratoare, clustere, hub-uri sau spaţii de lucru de multe ori stabilite în centre urbane mari, dat fiind că acestea din urmă oferă infrastructura şi stilul de viaţă care favorizează activităţile creatoare sau de cercetare-dezvoltare.

 

Într-adevăr, ai mai multe sanse să găseşti specialişti creativi într-un context urban ce oferă oportunităţi de îmbogăţire culturală şi interacţiuni sociale cu colegii de breaslă sau investitori. Oraşele sunt locuri cu resurse culturale abundente gata pentru a fi exploatate de către artişti şi profesionişti creativi. Resursele culturale iau forma siturilor istorice şi de patrimoniu, a limbilor, peisajelor naturale, geografiei, muzeelor, organizaţiilor de artă, alimentelor, comportamentelor sociale, literaturii, muzicii sau audiovizualului. Acestea sunt surse esenţiale de ruptură şi diferenţiere într-o lume în care durata de viaţă a produsului este mai scurtă, iar consumatorii sunt în căutare de produse personalizate.

 

Resursele culturale sunt materiile prime care hrănesc industriile culturale şi creative. În paralel, oraşele, prin intermediul propriilor avantaje culturale, fie ele locale sau internaţionale, au devenit locuri esenţiale pentru a genera inovaţie.

 

Dezvoltarea industriilor culturale şi creative se împleteşte cu ecosistemul cultural şi creativ al unui oraş. Ecosistemele urbane care privilegiază stabilirea culturii şi a întreprinderilor creative în combinaţie cu o ofertă culturală puternică ridică oraşele la statutul de “oraşe creative”, oraşe de destinaţie, dar şi oraşe care permit apariţia unor noi activităţi economice legate de economia digitală, de schimb şi experienţă.

 

Articol scris de Philip Kern, Expert Tematic URBACT

0 Niciun comentariu
dan

Comments are closed.