full
color
#d9d9d9
http://incd.ro/wp-content/themes/smartbox-installable/
http://incd.ro/
#003366
style3
INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCȚII, URBANISM ȘI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ URBAN-INCERC

Proiecte nationale de cercetare

Proiecte naționale de cercetare

 

Programul nucleu

PN 09 03 01 01 - Valorificarea situării periferice a teritoriului naţional în cadrul UE prin dezvoltarea rolului de conector şi releu la nivel continental şi racordarea la reţeaua europeană de poli şi coridoare de dezvoltare

Citește

Faza 1 – Cooperare teritorială europeană (2009)

 

Faza 2 – Acorduri în context spaţial European (2009)

 

Faza 3 – Axe majore care asigură ieşirea României din periferalitate (2011)

 

Faza 4 – Realizarea conexiunilor teritoriale la nivel regional (2011)

 

Faza 5 – Realizarea conexiunilor teritoriale la nivel continental (2011)

 

Faza 6 – Realizarea conexiunilor teritoriale la nivel intercontinental (2011)

 

PN 09 03 01 02 - Schimbări socio-economice în zonele metropolitane ale marilor oraşe


Citește

Faza 1 – Procesul de metropolizare – definire, moduri de analiză şi problem (2009)

 

Faza 2 – Dezvoltare urbană în România (2009)

 

Faza 3 – Metodologia de cercetare (2010)

 

Faza 4 – Stadiul metropolizării în România – analiza schimbărilor socio-economice în zonele metropolitane ale marilor oraşe (2010)

 

Faza 5 – Concluzii- tendinţe în cadrul procesului de metroplizare în România (2011)

 

Faza 6 – Instrumente destinate creşterii atractivităţii şi competitivităţii zonelor metroplitane pe fondul transformărilor socio- economice suferite (2011)

 

Faza 7. Modele de dezvoltare socio-economică şi environmentală a zonelor metropolitane europene (2014)

 

Obiectivul: Metropolele şi responsabilii care le gestionează, precum şi cei implicaţi în dezvoltarea acestora trebuie să alcătuiască o reţea multidimensională, fiecare promovând un schimb bogat de opinii şi de experienţă prin care participanţii, fie politicieni sau cadre tehnice, au posibilitatea de a face schimb de cunoştinţe, compara abordări, soluţii inovatoare testate, analiza cele mai bune practici şi furniza informaţii pentru politici urbane.

Rezultate obţinute: În urma realizării proiectului vor fi identificate categorii de modele de metropole, precum şi tipuri de tehnici (instrumente legale şi economice) care promovează dezvoltarea socio-economică a zonelor metropolitane europene, aplicabile în procesul de stabilire a strategiilor şi politicilor de dezvoltare urbană durabilă.

 

PN 09 03 01 03 - Efectele socio-economice ale politicii de extindere a reţelei de localităţi urbane


Citește

Faza 1 – Definiţii, concepte, tipologii (2009)

 

Obiectivul: definirea principalelor concepte şi a indicatorilor de dezvoltare socială implicaţi în procesele de planificare a dezvoltării teritoriale/regionale (ex. urbanizare: tipuri şi caracteristici; UAT: tipuri şi caracteristici; efecte socio– economice: tipuri şi caracteristici etc.) şi stabilirea de tipologii ale proceselor studiate.

Rezultate obţinute: sinteza unor articole ştiinţifice, documente, studii, rapoarte din literatura de specialitate internă şi internaţională, în scopul unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri a problematicii abordate în cadrul proiectului. Cercetarea documentară realizată a constitut un suport pentru acţiunile desfăşurate în etapele ulterioare ale proiectului şi a cuprins: clarificări conceptuale – definiţii şi tipologii ale oraşului, urbanului, urbanizării precum şi ale unor concepte conexe (exemplu: localitate urbană, unităţi administrativ-teritoriale, teritoriu administrativ, reţea de localităţi, ierarhizarea funcţională, rang, zonă metropolitană, zonă de influenţă, sistem urban, aglomeraţie urbană), evoluţia reformelor care au vizat organizarea administrativ-teritorială a României, tipologii ale oraşelor româneşti, recenzii ale unor studii privind urbanizarea, identificarea tipurilor de efecte socio-economice determinate de extinderea reţelei de localităţi urbane, precum şi descrieri ale unor seturi de indicatori privind dezvoltarea urbană.

 

Faza 2 – Selectarea zonelor de studiu şi caracterizarea din punct de vedere socio-economic şi teritorial a acestora (2009)

 

Obiectivul: identificarea unităţilor administrative care au fost declarate oraş după 1990 până în prezent şi analiza sumară a caracteristicilor lor din punct de vedere socio-economic şi teritorial a reprezentat obiectivul acestei etape a proiectului.

Rezultate obţinute: prezentarea tendinţelor de urbanizare la nivel european şi global, modul în care a evoluat reţeaua de localităţi urbane la nivel naţional, analiza unor indicatori socio-economici şi teritoriali pe baza cărora s-au desprins o serie de caracteristici privind schimbările înregistrate în cazul unităţilor administrativ teritoriale devenite oraşe în perioada 1990-2009. Analiza modului în care s-a extins reţeaua de aşezări urbane a evidenţiat faptul că aceasta a cunoscut o evoluţie semnificativă în perioada post-socialistă, numărul de localităţi declarate oraşe constituind aproape o treime din numărul de oraşe existente în 1990. Indicatorii demografici şi socio-economici au pus în evidenţă o serie de schimbări ale structurii socio-demografice la nivelul oraşelor înfiinţate după 1990. Totuşi, trebuie să avem în vedere faptul că efectele pe care le induce urbanizarea se manifestă în timp. Cum cele mai multe dintre oraşele înfiinţate după 1990 au primit acest statut relativ recent (după anul 2000), era de aşteptat ca efectele socio-economice determinate de urbanizare să nu semnificative.

 

Faza 3 – Metodologie de evaluare a efectelor socio-economice generate de extindrea retelei de localitati urbane (2010)

 

Obiectivul: elaborarea metodologiei de lucru în scopul studierii efectelor socio-economice determinate de urbanizare.

Rezultate obţinute: au fost stabilite domeniile de analiză, obiectivele specifice fiecărui domeniu de studiu, indicatorii propuşi spre analiză, etapizarea studiului, metoda de cercetare şi instrumentele de lucru. Analizele propuse în cadrul proiectului au fost structurate pe următoarele domenii/dimensiuni: economic; social şi demografic; locuire; relaţia cu zona rurală; structura instituţională şi administrativă şi infrastructura tehnică şi de transport. Pentru fiecare domeniu/dimensiune s-a avut în vedere: prezentarea teoretică a schimbărilor, consecinţelor pe care trecerea de la statutul de localitate rurală la cea urbană le determină în domeniul respectiv; stabilirea unor obiective de cercetare specifice fiecărui domeniu şi selectarea indicatorilor specifici fiecărui domeniu în acord cu obiectivele propuse. Conform metodologiei propuse, identificarea efectelor socio-economice determinate de extinderea reţelei de localităţi presupune caracterizarea comparativă din punct de vedere socio-economic a unităţilor incluse în analiză, înainte şi după transformarea acestora în oraşe. Demersul de cercetare a fost structurat în două etape. Prima a urmărit analiza indicatorilor statistici proveniţi din surse statistice oficiale, iar cea de-a doua realizarea unei anchete sociologice privind efectele socio-economice ale schimbării statutului administrativ de la rural la urban. Corespunzător metodei alese au fost elaborate instrumentele de lucru-ghidul de interviu şi chestionarul.

 

Faza 4 – Caracterizarea comparativă din punct de vedere socio-economic a unităţilor incluse în analiză înainte şi după transformarea acestora în oraşe (2010)

 

Obiectivul: caracterizarea comparativă din punct de vedere socio-economic a unităţilor incluse în analiză înainte şi după transformarea acestora în oraşe.

Rezultate obţinute: prezentarea modului în care s-a extins reţeaua de localităţi urbane la nivel naţional şi s-au evidenţiat o serie de caracteristici socio-economice ale unităţilor administrativ teritoriale care au primit statutul de oraş după 1990. Focalizarea analizelor la nivelul regiunii Nord Est, pe baza următoarelor criterii: este regiunea cea mai săracă, mai puţin dezvoltată la nivelul României; este regiunea de dezvoltare cu cele mai multe unităţi administrativ-teritoriale declarate oraşe în ultimii 20 de ani. Analizele au fost realizate pe mai multe domenii, conform metodologiei (dimensiunilor de analiză şi indicatorilor) stabilite în etapa anterioară. Acestea au pus în evidenţă faptul că declararea noilor oraşe a fost o decizie administrativă al cărei scop a urmărit cel mult echilibrarea reţelei de localităţi în zonele rurale, în care se simţea nevoia unui centru urban care să polarizeze resursele umane şi economice şi să contribuie semnificativ la dezvoltarea regională. Obiectivul minimal al acestor oraşe nou declarate ar fi trebuit să fie atingerea standardelor cantitative şi calitative ale statutului nou dobândit, impuse de altfel şi prin Legea 351/2001. Realitatea însă ne dovedeşte că cele mai multe dintre aceste oraşe nu s-au dezvoltat corespunzător, neştiind să transforme oportunităţile în avantaje competitive. Suprapunând rezultatele analizelor privind situarea oraşelor nou declarate, din prisma valorilor înregistrate de indicatori precum rata natalităţii, rata mortalităţii, plecări cu domiciliul, stabiliri cu domiciliul, rata mortalităţii infantile, se poate concluziona că 6 din cele 14 oraşe nou declarate în 2003-2005 se comportă mai degrabă ca aparţinând mediului rural. Ele sunt caracterizate la nivelul anului 2009 de o mortalitate infantilă cu valori peste media rurală, de plecări peste media urbană şi stabiliri sub media urbană, precum şi de rate ale mortalităţii cu valori foarte ridicate situate peste media rurală.

 

Faza 5 – Ancheta privind efectele socio-economice ale schimbarii statutului administrativ de la rural la urban (2011)

 

Obiectivul: realizarea anchetei sociologică la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale care şi-au schimbat statutul administrativ de la rural la urban, pe baza unui chestionar adresat administraţiei publice locale, respectiv reprezentanţilor primăriilor.

Rezultate obţinute: analiza informaţiilor cuprinse în baza de date a fost structurată în forma unor studii de caz cuprinzând trei dimensiuni principale: prezentarea localităţii (localizare, relaţia cu zona rurală, situaţia demografică, caracterizarea structurii economice, locuire, infrastructură, gradul în care se respectă indicatorii minimali de definire a localităţilor urbane); efecte socio economice ale schimbării statutului administrativ de la urban la rural (principalele schimbări determinate de trecerea la statutul de localitate urbană); fişa localităţii. Pe baza studiilor de caz realizate au fost formulate o serie de concluzii cu caracter general, privind efectele trecerii de la statutul de localitate rurală la cea urbană, la nivelul oraşelor înfiinţate din 1990 până în prezent: simpla declarare a unor oraşe în absenţa unor programe speciale de susţinere a dezvoltării nu a avut impact asupra evoluţiei acestora, în sensul accelerării procesului de urbanizare, dezvoltării pieţelor (de forţă de muncă, bunuri şi servicii) sau creşterii calităţii vieţii; ritmul şi sensul evoluţiei acestor localităţi depinde de o serie de factori: amplasarea în regiune în termeni de nivel de dezvoltare al acesteia, distanţa faţă de un mare oraş, eficienta administraţiei în direcţia accesării fondurilor europene şi capacitatea financiară de a susţine din fonduri proprii proiecte de investiţii; înfiinţarea de noi oraşe nu a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării zonelor rurale adiacente, împreună cu care oraşul formează un tot funcţional.

 

Faza 6 – Efectele socio-economice ale procesului de urbanizare in orasele nou declarate (2011)

 

Obiectivul: sinteza analizelor întreprinse în etapele anterioare, în urma cărora au fost puse în evidenţă efectele socio-economice determinate de trecerea de la statutul de localitate rurală la cea urbană şi au fost formulate o serie de direcţii de acţiune privind dezvoltarea oraşelor mici şi mijlocii, categorie în care sunt cuprinse şi oraşele înfiinţate după 1990.

Rezultate obţinute: analizele realizate pun în evidenţă efecte ambivalente (atât pozitive cât şi negative) ale urbanizării asupra dezvoltării socio-economice. Dintre efectele pozitive pot fi menţionate: diversificarea activităţilor economice, creşterea numărului de salariaţi, diversificarea serviciilor şi creşterea calităţii acestora. Dintre cele negative au fost identificate: creşterea taxelor şi impozitelor ce revin gospodăriilor; dificultatea accesării fondurilor europene; impact puţin semnificativ asupra dezvoltării zonelor rurale adiacente, care formează un tot unitar împreună cu oraşul. Evoluţiile anumitor indicatori statistici (natalitate, mortalitate, divorţialitate, nupţialitate) nu au înregistrat mutaţii semnificative prin trecerea de la statutul de localitate rurală la localitate urbană. După cum am arătat şi în etape anterioare ritmul evoluţiei acestor localităţi depinde de o serie de factori: perioada de timp care a trecut de la transformare, amplasarea în regiune în termeni de nivel de dezvoltare al acesteia, distanţa faţă de un mare oraş. Dezvoltarea oraşelor recent înfiinţate şi creşterea rolului lor în cadrul reţelei de localităţi presupun, după cum subliniază şi documentele europene, o serie de acţiuni orientate înspre susţinerea parteneriatelor rural-urbane prin integrarea pieţelor (de bunuri şi servicii, forţă de muncă), relansarea cererii urbane pentru produse rurale, creşterea accesibilităţii populaţiei rurale la servicii urbane.

 

Faza 7 – Tendinţe în evoluţia socio-economică a polilor de dezvoltare urbană şi rolul lor în contextul politicii de dezvoltare regională – Studiu de caz – Evoluţia polilor de dezvoltare urbană din Regiunea Nord – Vest (2012)

 

Faza 8 – Evaluarea efectelor politicilor de extindere a retelei de localitati urbane, utilizand metode econometrice, statistice si geostatistice (2013)

 

Obiectivul: cercetarea documentelor europene şi naţionale ce fac referire la politicile de extindere a reţelei de localităţi urbane, în vederea identificării obiectivelor, priorităţilor şi direcţiilor de dezvoltare la nivel naţional. Identificarea nivelului de dezvoltare a teritoriului regional, judeţean, urban, utilizând metode statistice, geostatistice sau econometrice

Rezultate obţinute: analize comparative privind etapele de dezvoltare a reţelei de localităţi urbane; cercetarea politicilor europene şi naţionale ce vizează extinderea reţelei de localităţi la nivel naţional; analiza detaliată a indicatorilor minimali de definire a reţelei de localităţi urbane şi evaluarea rezultatelor folosind metode econometrice, statistice şi geostatistice; analiza detaliată a indicatorilor economici şi macroeconomici relevanţi pentru dezvoltarea teritoriului regional şi naţional; efectele politicilor teritoriale asupra evoluţiei reţelei de localităţi. Aspecte supuse analizei fac referire la: tendinţele de dezvoltare ale localităţilor urbane la nivel teritorial şi perspectivele de integrare în reţelele europene; definirea unei reţele de poli şi centre de creştere şi difuzie în teritoriu pentru optimizarea intervenţiilor în perioada de programare 2014-2020; identificarea conexiunilor optime pentru asigurarea accesibilităţii generale în cadrul sistemelor urbane judeţene, regionale şi naţionale; definirea reţelei de relaţii spaţiale necesare pentru stabilirea relaţiilor de cooperare şi valorizarea potenţialelor teritoriale în context naţional şi european; crearea unor modele de analiză, folosind metode statistice, geostatistice şi econometrice.

 

Faza 9 – Problematica accesibilităţii pentru persoanele cu dizabilităţi în spaţiul urban şi identificarea măsurilor de eficientizare a serviciilor destinate acestora în condiţiile dezvoltării localităţilor urbane (2014)

 

Obiectivul: Evidenţierea aspectelor privind asigurarea accesibilităţii, în spaţiul urban, pentru persoanele cu dizabilităţi, în contextul dezvoltării urbane actuale. Problematica accesibilităţii este studiată prin prisma principalelor elemente care se consideră ca o pot influenţa: dezvoltarea spaţială a oraşului, infrastructura de transport, comunicaţiile şi domeniul informaţional şi asistenţa socială. Un alt obiectiv este identificarea, în cadrul strategiilor şi iniţiativelor, a unor măsuri de îmbunătăţire a accesului persoanelor cu dizabilităţi la spaţiul urban.

Rezultate obţinute: Identificarea problemelor de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi în condiţiile dezvoltării urbane actuale şi formularea unor măsuri de eficientizare a serviciilor destinate facilitării accesului în spaţiul urban a acestor categorii de persoane.

 

Faza 10 – Realizarea unor scenarii spaţiale în regiunile nord-vest şi nord-est în contextul dezvoltării zonelor metropolitane din România (2014)

 

Obiectivul: analiza evoluţiei socio-economice a regiunilor Nord-Vest şi Nord-Est în perioada 2014-2020, având ca principal motor de dezvoltare zonele metropolitane legal constituite în jurul municipiilor reşedinţă de judeţ.

Rezultate obţinute: au fost evaluate zonele metropolitane legal constituite, realizând comparaţii cu zonele de tip PUSH (Orizonturile Strategice Urbane Potenţiale) identificate în jurul municipiilor reşedinţă de judeţ conform metodologiei ESPON 1.1.1. De asemenea, au fost analizaţi indicatori socio-economici în evoluţie, atât pentru municipiile reşedinţă de judeţ, cât şi pentru zonele metropolitane studiate. Un alt punct important al studiului l-a reprezentat identificarea specializărilor funcţionale din zonele metropolitane studiate. Modelul specializării funcţionale presupune concentrarea resurselor pentru dezvoltare pe un număr limitat de domenii (de excelenţă/de specializare) şi de investiţii prioritare. Pornind de la aceste rezultate şi analizând obiectivele generale ale strategiilor de dezvoltare durabilă ale regiunilor Nord-Vest şi Nord-Est au fost identificaţi şi cuantificaţi indicatori socio-economici care să genereze scenarii de dezvoltare spaţială pentru cele 2 regiuni studiate. Prognoza socio-economică a indicatorilor studiaţi a fost realizată cu ajutorul metodei regresiei liniare. Pe baza rezultatelor obţinute au fost elaborate 3 tipuri de scenarii de dezvoltare: pesimist, realist şi optimist pentru fiecare regiune de dezvoltare studiată.

 

PN 09 03 01 04 - Dezvoltarea rurală ca factor de competitivitate teritorială în vederea reducerii disparităţilor intraregionale


Citește

Faza 1 – Problemele dezvoltării rurale în România şi efectele ei teritoriale (2009)

 

Obiectivul: Structurarea teoretică a problemelor dezvoltării rurale în context european

Rezultate obţinute: Faza proiectului de cercetare s-a concretizat într-o analiză a factorilor determinanţi ai competitivităţii rurale, responsabili de stimularea dezvoltării rurale şi a unor activităţi alternative, complementare, care să contribuie la valorificarea resurselor specifice mediului rural, dar şi să asigure o folosire cât mai completă şi mai eficientă a capacităţii de muncă şi a timpului forţei de muncă din mediul rural. S-au conturat o serie de politici necesare dezvoltării rurale durabile :

 

> Promovarea de strategii de dezvoltare diversificate, adaptate potenţialului endogen al zonelor rurale şi care să permită o dezvoltare endogenă (inclusiv promovarea multifuncţionalităţii agriculturii). Susţinerea regiunilor agricole în învăţământ, pregătirea şi crearea de locuri de muncă în afara sectorului agricol
> Consolidarea oraşelor mici şi mijlocii din mediul rural ca puncte centrale în dezvoltarea regională şi promovarea introducerii lor în reţea
> Asigurarea unei agriculturi durabile, aplicarea măsurilor de mediu şi diversificarea utilizării terenului agricol
> Promovarea şi susţinerea cooperării şi schimbului de experienţă între zonele rurale
> Utilizarea potenţialului energiilor regenerabile în zonele urbane şi rurale, respectând contextul local şi regional, în special a patrimoniului natural şi cultural
> Exploatarea potenţialului de dezvoltare a unor forme de turism care să respecte mai mult mediul

 

Faza 2 – Resursele necesare dezvoltării spaţiului rural în contextul dezvoltării teritoriale durabile (2009)

 

Obiectivul: Evaluarea potenţialului de dezvoltare din perspectiva infrastructurilor teritoriale

Rezultate obţinute: Faza proiectului de cercetare s-a concretizat într-o analiză a resurselor şi a factorilor de producţie din agricultură în profil regional. Resursele şi factorii de producţie din agricultură în profil regional se referă la potenţialul agricol, forestier, turistic şi forţa de muncă. Infrastructura agricolă a fost unul dintre sectoarele care a avut cel mai mult de suferit, mai ales în prima parte a anilor ‘90. Infrastructura agricolă s-a aflat şi se află sub un proces continuu de adaptare, într-un context care vizează schimbări de piaţă şi instituţionale radicale, necesitând un mod diferit de abordare în prezent faţă de trecut.

Revenirea populaţiei spre activităţi agricole şi neagricole în spaţiul rural poate fi apreciat ca un factor de reechilibru biologic, pentru că se întoarce într-un mediu lipsit de toate aspectele nocive întâlnite în spaţiul urban. Pe de altă parte, ruralul este şi neatractiv, prin gradul scăzut de accesibilitate, mai ales în zonele sale periferice. Factorii care favorizează apariţia unor zone periferice în spaţiul rural sunt atât de natură agroecologică, cât şi de natură economică.

 

Faza 3 – Avantaje competitive în teritorii identitar-productive din spaţiul rural românesc – cazul zonelor viticole (2010)

 

Obiectivul: Determinarea relaţiei dintre creşterea competitivităţii în spaţiul rural şi avantajul competitiv

Rezultate obţinute: Faza proiectului de cercetare a vizat conturarea si descrierea unor categorii de teritorii identitar-productive cu detalierea profilului zonelor viticole. Pentru a identifica relaţia dintre competitivitate şi avantajul competitiv, lucrarea s-a axat pe identificarea unor categorii de teritorii identitar-productive la nivel regional, insistând pe cele cu potenţial vitivinicol, pornind de la premisa, acceptată ca ipoteză de lucru, că resursele naturale ale unui teritoriu pot reprezenta nu numai un avantaj comparativ pentru dezvoltarea economică a unei regiuni, ci şi un avantaj competitiv.

Deşi resursele naturale materiale şi umane de care dispun regiunile stau la baza dezvoltării acestora, competitivitatea depinde în cea mai mare măsură de capacitatea de a dezvolta şi implementa strategiile cele mai adecvate, pe baza cărora regiunile să câştige în timp un avantaj competitiv atunci când concurează pe piaţa globală. Este esenţială în acest sens valorificarea avantajelor regionale, prin investiţii menite să consolideze mediul de afaceri, astfel încât acestea să fie transformate în elemente cheie ale dezvoltării şi concurenţei pe piaţă.

 

Faza 4 – Factori restrictivi ai valorificării potenţialului agricol în teritorii specifice – cazul zonelor viticole (2010)

 

Obiectivul: Evidenţierea factorilor restrictivi ai valorificării potenţialului agricol limitând stimularea dezvoltării rurale în teritorii identitar-productive

Rezultate obţinute: Studiul din această etapă a proiectului conţine listarea şi descrierea unor categorii de factori restrictivi ai dezvoltării prin relaţionarea tipurilor de probleme cu un anumit tip de decupaj teritorial. Există numeroşi factori restrictivi de ordin financiar, dar şi fiscal atât la nivel de politică, cât şi la nivel de implementare, ce afectează sectorul agricol. În sectorul vitivinicol principalele dificultăţi de producţie şi de comercializare constau în:

 

>Principalele elemente ale distribuţiei către consumator (ambalarea, stocarea, transportul) sunt de slabă calitate şi se realizează în condiţii improprii;
> Dificultăţi de comercializare a produselor pentru micii producători
> Criteriile drastice de achiziţie pentru strugurii de masă impuse de Standardele UE în vederea comercializării, în special a celor privind calitatea;
> Lipsa subvenţionării şi a creditelor avantajoase;
> Slaba accesare a fondurilor europene pentru fermele de semisubzistenţă şi înfiinţarea de asociaţii;
> Blocarea relaţiei dintre producătorii agricoli şi bănci, pentru accesarea fondurilor europene;
> Lipsa unei reţele dezvoltate de colectare, de pieţe de gros şi de mărire a spaţiilor din pieţele agro-alimentare;
> Blocarea accesului în pieţe a producătorilor agricoli, de către intermediari;
> Dependenţa mare a producătorilor agricoli pentru comercializarea produselor agricole de marile lanţuri de supermarketuri, hipermarketuri, o dată cu dezvoltarea acestora în centrele oraşelor şi reducerea numărului de magazine de proximitate;
> Exercitarea de către comercianţii din supermarketuri şi hipermarketuri a unor practici neloiale care constau în obligativitatea folosirii şi plăţii unor servicii comerciale.

 

Faza 5 – Identificarea avantajelor competitive în spatiul intraregional – studiu de caz Regiunea de Dezvoltare SE (2011)

 

Obiectivul: Stimularea competitivitatii rurale în teritoriile identitar-productive

Rezultate obţinute: Faza proiectului a urmărit localizarea într-un spaţiu regional a unor avantaje competitive, pe categoriile de teritorii definite anterior, cu exemplificare pe regiunea de dezvoltare Sud-Est. S-au identificat o serie de oportunitati de transformare a avantajului comparativ în avantaj competitiv:

 

> Posibilitatea şi atragerea unor fonduri ale UE disponibile în vederea sprijinirii dezvoltării turismului zonal;
> Posibilitatea practicării unor forme diversificate de turism: agrement şi sporturi nautice, vânătoare şi pescuit sportiv, turismul vitivinicol (înfinţarea unui muzeu al viei şi vinului şi a unor trasee comune vitivinicole), turismul de odihnă şi recreere, turismul rural şi ecoturismul, turismul de weekend, turismul religios, croazieră pe Dunăre;
> Posibilităţi de dezvoltare a agroturismului;
> Oportunităţi în dezvoltarea ecoturismului în Insula Mică a Brăilei;
> Reabilitarea marilor amenajări piscicole;
> Găsirea unor modalităţi pentru atragerea investitorilor străini pe plan local;
> Posibilitatea valorificării superioare a potenţialului viticol şi pomicol prin organizarea mai eficientă a producătorilor (cooperare) utilizând oportunităţile oferite de fondurile europene;
> Oportunitatea accesării fondurilor europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală;
> Oportunităţi legislative şi financiare pentru constituirea asociaţiilor în domeniul utilizării amenajărilor pentru irigaţii;

 

Faza 6 – Modalitati de promovare a identităţii teritoriale prin valorificarea potenţialului endogen rural (2011)

 

Obiectivul: Formarea şi consolidarea identităţii teritoriale pe baza resurselor rurale locale

Rezultate obţinute: În această fază s-a propus elaborarea unei metodologii conţinând descrierea strategiilor de promovare a identităţii teritoriale, prin valorificarea potenţialului endogen rural, în special al zonelor viticole. Un rol important în dezvoltarea locală în jurul unui produs specific, considerat avantaj comparativ, îl are strategia de promovare. Aceasta va deveni parte integrantă a Strategiilor Locale de Dezvoltare, concretizate în planuri de acţiune specifice, care să utilizeze toate resursele disponibile, inclusiv prin intermediul unor structuri de parteneriat. În cazul zonelor viticole de exemplu, promovarea vinului devine obiectivul principal al modelului de dezvoltare locală (economică, socială şi culturală) a zonelor viticole. Intervenţiile propuse prin intermediul fiecărei Strategii Locale de Dezvoltare, în concordanţă cu obiectivele analizate operaţional, ar trebui ierarhizate după următoarele priorităţi:

 

> Stimularea clusterelor în zonele rurale;
> Adaptarea activităţilor agroturistice la identitatea locală productivă a fiecărei comunităţi;
> Stimularea antreprenoriatului local
> Realizarea unor mici investiţii auxiliare.

 

În cazul stabilirii unor reţele de promovare în comunităţi locale cu specific similar, denumite pe parcursul proiectului zone identitar-productive, trebuie avută în vedere posibilitatea elaborării unor pachete de servicii de turism care să coreleze specificul de producţie al regiunii cu potenţialul turistic (valori etnografice, tradiţie, obiceiuri, susţinere culturală etc.), punându-se accent pe adaptarea activităţilor de agroturism la specificul de producţie al zonei.

 

Faza 7 – Determinarea potentialului bazat pe diversitate a zonelor rurale si intensificarea relatiilor intre spatiul rural si centrele urbane (2012)

 

Faza 8 -Susţinerea procesului de urbanizare prin adaptarea structurilor rurale tradiţionale şi promovarea caracterului identitar al fondului construit (2012)

 

PN 09 03 01 06 - Identificarea măsurilor de atenuare a disparităţilor în gradul de dezvoltare al diferitelor categorii de teritorii


Citește

Faza 1 – Identificarea diferitelor categorii de teritorii cu disparităţi în gradul de dezvoltare (2009)

 

Faza 2 – Politica de dezvoltare a diferitelor categorii de teritorii cu disparităţi în gradul de dezvoltare în Uniunea Europeană. (2009)

 

Faza 3- Dezvoltarea accesibilităţii diferitelor categorii de teritorii (2010)

 

Faza 4 – Utilizarea eficientă a resurselor în contextul dezvoltării durabile a diferitelor categorii de teritorii (2010)

 

Obiectivul: identificarea măsurilor de utilizare eficientă a resurselor naturale, economice, sociale, culturale prin analiza efectelor utilizării resurselor asupra mediului şi a oportunităţilor utilizării eficiente a resurselor în contextul dezvoltării durabile, având ca rezultat creşterea competitivităţii diferitelor categorii de teritorii: zone rurale cu deficite în gradul de dezvoltare şi zone urbane.

Rezultate obţinute: analiza premiselor dezvoltării durabile a teritoriilor cu diferite grade de dezvoltare, axată pe spaţiul rural şi cel urban, prin tratarea pe plan naţional a problemelor utilizării resurselor în gestiunea integrată a mediului. Au fost calculaţi indicatori care reflectă presiunile antropice asupra mediului prin utilizarea resurselor. Primul dintre aceştia, amprenta ecologică, reprezintă calculul statistic al raportului dintre consumul uman de resurse naturale şi capacitatea teritoriului de regenerare. La nivel local au fost calculaţi indici care reflectă modificarea utilizării terenului: intensitatea utilizării terenului şi presiunea umană asupra resurselor, fiind identificate presiuni asupra resurselor agricole şi forestiere prin extinderile urbane şi performanţele tehnice agricole limitate. În vederea analizei repartiţiei resurselor la nivelul teritoriului naţional s-a recurs la modelarea în SIG, pe baza repartiţiei valorilor mai multor indicatori la nivelul u.a.t-urilor.

 

Faza 5 – Îmbunătăţirea calităţii mediului şi protejarea peisajelor diferitelor categorii de teritorii (2011)

 

Obiectivul: îmbunătăţirea calităţii mediului şi protejarea peisajului; folosirea peisajului ca instrument de evaluare a calităţii mediului, în vederea creşterii confortului cadrului de viaţă al comunităţilor din diferite categorii de teritorii.

Rezultate obţinute: utilizarea „peisajului” ca instrument de evaluare a stării mediului şi de consolidare a identităţii diferitelor categorii de teritorii, asigurând bunăstarea umană printr-o dezvoltare durabilă bazată pe relaţia echitabilă între necesităţile sociale, activităţile economice şi mediu. Aplicarea indicilor peisagistici şi de mediu pentru un studiu de caz al Regiunii de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov, un exemplu elocvent de peisaj cu un grad ridicat de transformare environmentală. Fragmentarea peisajului este unul din indicii peisagistici cu o reprezentativitate ridicată a modificărilor intervenite în structura peisajului, fiind aplicat pentru cele mai semnificative judeţe din regiunile de dezvoltare Nord Est, Nord Vest, Vest şi Sud Vest. Pentru a identifica regiunile cu transformări importante ale elementelor de mediu a fost utilă integrarea tehnologiei S.I.G. în analiza peisajului, folosind baza de date CORINE Land Cover.

 

Faza 6 – Oportunităţile de dezvoltare a diferitelor categorii de teritorii (2011)

 

Obiectivul: prezentarea oportunităţilor de dezvoltare a diferitelor categorii de teritorii; identificarea instrumentelor europene care au fost şi vor fi transpuse în strategiile naţionale pentru dezvoltarea diferitelor categorii de teritorii, în funcţie de specificul socio-spaţial intrinsec.

Rezultate obţinute: formularea matricei de corelaţie dintre domeniile programatice (mediul natural, domeniul social, economic şi al amenajării teritoriului) şi principalele instrumente de dezvoltare, obiective şi implicit măsuri specifice fiecărei categorii de teritorii identificate în etapele premergătoare ale acestei faze (zonele de restructurare industrială, zonele rurale defavorizate, zona montană defavorizată, zonele de risc la secetă, zonele cu deficit de accesibilitate, zonele periferice de frontieră, zonele urbane). Instrumentele au fost identificate pe baza documentelor programatice, a strategiilor comunitare, precum şi a celor cu caracter naţional. Stabilirea propunerilor cu caracter general pentru asigurarea dezvoltării diferitelor categorii de teritorii, incluzând corelarea politicilor naţionale, în vederea asigurării coerenţei aplicării acestora.

 

Faza 7 – Identificarea efectelor extinderii reţelei de poli tehnologici şi clustere inovative asupra dezvoltării teritoriale regionale (2012)

 

Faza 8 -Utilizarea marketingului urban şi a principiului antreprenoriatului în dezvoltarea oraşelor mici şi mijlocii (2012)

 

Faza 9 – Politici urbane direcţionate spre diminuarea excluziunii sociale şi a segregării spaţiale (2013)

 

Obiectivul fazei: identificarea unor politici urbane direcţionate spre diminuarea excluziunii sociale şi a segregării spaţiale şi promovarea unor politici incluzive

Rezultatele obţinute: analiza integrată a segregării spaţiale şi a excluziunii sociale şi propunerea unor politici adecvate de dezvoltare urbană orientate spre construirea unor comunităţi incluzive, la nivel socio-cultural, economic şi teritorial.

 

Faza 10 – Politici de locuire pentru reducerea disparităţilor inter- şi intraregionale în vederea dezvoltării durabile, coerente şi integrate a diferitelor categorii de localităţi urbane (2013)

 

Obiectivul fazei: identificarea, analiza disfuncţionalităţilor de locuire şi propunerea unor politici publice direcţionate spre reducerea disparităţilor inter- şi intra-regionale în vederea dezvoltării durabile, coerente şi integrate a diferitelor categorii de localităţi urbane şi promovarea unor politici incluzive

Rezultatele obţinute: analiza şi evaluarea integrată a politicilor de locuire din România, în contextul statutului de membru al U.E., şi propunerea de politici de îmbunătăţire a calităţii locuirii şi dezvoltare teritorială susţinută, echilibrată şi incluzivă.

 

Faza 11 – Masuri de atenuare a disparitatilor inter- si intra-regionale in zonele de slaba polarizare urbana (2013)

 

Obiectivul fazei: identificarea unor măsuri direcţionate spre atenuarea disparităţilor intra- şi inter-regionale în vederea dezvoltării durabile, coerente şi integrate a zonelor de slabă polarizare urbană şi promovarea unor politici incluzive

Rezultatele obţinute: analiza integrată a zonelor de slabă polarizare urbană din România şi identificarea şi propunerea de măsuri şi instrumente de intervenţie direcţionate spre reducerea disparităţilor intra- şi inter-regionale.

 

Faza 12 – Policentricitatea in contextul politicii de regionalizare a Romaniei (2013)

 

Faza 13 – Analiza relaţiilor teritoriale şi a potenţialului de dezvoltare în zona transfrontalieră România-Bulgaria (2013)

 

Faza 14 – SMART CITIES: problematici urbane în România (2014)

 

Obiectivul fazei: identificarea şi analiza problematicilor specifice diferitelor categorii de teritorii urbane, a exemplelor de bune practici privind dezvoltarea inteligentă a oraşelor şi a unei metodologii de analiză şi evaluare a diverselor aspecte calitative generate de disparităţile inter- şi intra-regionale

Rezultatele obţinute: studiul integrat al oraşelor cu potenţial de “oraş inteligent”, identificarea exemplelor de bune practici la nivel national şi propunerea astfel a unor politici publice de dezvoltare teritorială durabilă, în contextual obiectivelor strategiilor europene de protecţie medioambientală.

 

Faza 15 – Politici urbane de dezvoltare a economiilor locale prin cresterea performantelor si competitivitatii la nivel territorial (2014)

 

Obiectivul: cercetarea documentelor europene şi naţionale ce fac referire la politicile de dezvoltare şi creştere a competitivităţii la nivelul localităţilor urbane din România, în vederea identificării obiectivelor, priorităţilor şi direcţiilor de dezvoltare la nivel european şi naţional în acord cu noua perioadă de programare (2014-2020). Identificarea politicilor, planurilor şi programelor de dezvoltare care conduc la creşterea competitivităţii şi dezvoltarea entităţilor de inovare şi transfer tehnologic la nivel teritorial.

Rezultate obţinute: analize comparative privind politicile urbane integrate la nivel european şi naţional şi aspecte privind investiţiile integrate, reconversia spaţiilor urbane, rolul GAL-urilor sau CLLD-urilor în dezvoltarea strategiilor de dezvoltare în creşterea competitivităţii la nivelul economiilor urbane. Pentru îndeplinirea obiectivului fazei mai sunt supuse analizei aspecte ca: rolul entităţilor de inovare şi transfer tehnologic în creşterea atractivităţii oraşelor; identificarea politicilor ce privesc gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale; identificarea factorilor determinanţi în formarea şi dezvoltarea polilor de creştere şi competitivitate; oportunităţi de finanţare a mediului de afaceri pentru ca acesta să devină atractiv şi competitiv.

 

Faza 16 – Spaţii periferice urbane şi dezvoltarea teritorială durabilă, integrată şi incluzivă (2014)

 

Obiectivul fazei: identificarea politicilor publice, a măsurilor şi a instrumentelor de intervenţie în vederea reducerii disparităţilor intra- şi inter-regionale şi a dezvoltării durabile, coerente şi integrate a diferitelor categorii de teritorii

Rezultatele obţinute: studiul integrat al spaţiilor periferice urbane, a proceselor şi fenomenelor spaţiale aferente şi propunerea de măsuri şi instrumente de intervenţie în vederea dezvoltării teritoriale susţinute, coerente, echilibrate şi unitare.

 

Faza 17 – Avantaje competitive create prin dezvoltarea ariilor funcţionale urbane şi specializarea economică în marile oraşe. Tendinţe în dezvoltarea smart cities

 

Obiectivul: identificarea factorilor care conduc la creşterea competitivităţii locale şi dezvoltarea ariilor funcţionale urbane în marile oraşe ale României. Analiza indicatorilor socio-economici şi de mediu care reflectă tendinţe de dezvoltare a oraşelor, identificând totodată şi premisele ca acestea să devină smart cities. Aceste aspecte se vor realiza în conformitate cu noile cerinţele ale politicilor europene din perioada de programare (2014-2020).

Rezultate obţinute: este anticipată identificarea avantajelor competitive care conduc la dezvoltarea durabilă şi inteligentă a teritoriilor, prin identificarea ariilor funcţionale urbane ale marilor oraşe din România; analiza activităţilor competitive şi performante din teritoriu, specializarea acestora şi dezvoltarea locală durabilă şi integrată; identificarea concentrărilor economice la nivel teritorial şi perspectivele ca acestea să devină smart cities.

 

PN 09 03 01 09 - Contribuţia turismului la dezvoltarea Regiunilor de dezvoltare din sudul Romaniei prin valorificarea patrimoniului natural şi cultural (Regiunile 2 Sud - Est, 3 Sud - Muntenia, 8 Bucureşti – Ilfov, 4 Sud - Vest Oltenia) coridoarele de dezvoltare


Citește

Faza 1 – Integrarea spaţială a regiunii dunărene prin stimularea regenerării oraşelor port (2012)

 

Faza 2 – Orientări majore strategice pentru stimularea regenerării urbane a oraşelor port în vederea amenajării teritoriale durabile a Regiunii Dunărene (2013)

 

Faza 3 – Dezvoltarea turismului transdunarean prin valorificarea patrimoniului natural si cultural in orasele port din regiunea transfrontaliera Romania-Bulgaria (2013)

 

Obiectivul: evidenţierea efectelor socio-economice pozitive/negative datorate politicii de dezvoltare a turismului în cadrul regiunilor de dezvoltare/planificare din sudul României şi nordul Bulgariei, prin contextualizări teoretice. Identificarea unor elemente de strategie şi măsuri care să contribuie la potenţarea celor pozitive şi la combaterea sau diminuarea celor negative.

Rezultate obţinute: evaluarea obiectivelor turistice din „oraşele pereche” şi a zonelor adiacente regiunii transfrontaliere România-Bulgaria. Identificarea oportunităţilor de punere în valoare a acestora prin instrumentele politicii de coeziune şi cooperare macro-regională promovate în Strategia Europeană a Dunării. S-a argumentat ipoteza că patrimoniul cultural, în dimensiunea sa tangibilă şi intangibilă, este dezvoltat, transmis şi asimilat de-a lungul timpului cu scopul întăririi identităţii şi pentru îmbunătăţirea situaţiei economice.

 

Faza 4 – Valea Dunarii, intre Romania si Serbia: integrarea identitatii culturale a teritoriilor de margine in dezvoltarea turismului transfrontalier (2013)

 

Obiectivul: identificarea proceselor care au determinat structurarea unor elemente de patrimoniu cultural în cadrul peisajului geografic al Văii Dunării, între România şi Serbia; inventarierea obiectivelor culturale care participă la formarea imaginii turistice a teritoriului transdunărean analizat.

Rezultate obţinute: evaluarea, în vederea unei potenţiale planificări turistice, a contactului spaţial dintre sistemul teritorial românesc şi cel sârbesc a urmărit în această lucrare înţelegerea raporturilor structurale şi funcţionale dintre cele două entităţi. Parcurgerea etapelor patrimoniului cultural tangibil, a celui intangibil, patrimoniului natural, analiza situaţiei economice şi a implementării politicilor teritoriale în domeniul turismului conturează o abordare metodologică şi utilizări practice în direcţia structurării eficiente a sistemului teritorial transfrontalier. Evidenţierea unor direcţii posibile de dezvoltare a activităţii turistice şi a unor forme de organizare a teritoriului, complementare acestui deziderat, în acord cu politicile de coeziune şi cooperare care sunt promovate în cadrul Strategiei Dunării.

 

Faza 5 – Valorificarea şi valorizarea patrimoniului peisagistic al zonei transfrontaliere România-Bulgaria în contextul planificării teritoriale durabile (2014)

 

Obiectivul: înţelegerea modului de intervenţie asupra peisajului cu scopul valorificării patrimoniului, dar şi reflecţia asupra proiectării peisajelor, cu intenţia de a conferi valoarea semnificativă ansamblurilor construite şi relaţiei cadru construit – cadru natural. În acelaşi timp, studiul reclamă o largă documentare pentru clarificarea noţiunilor de bază şi integrarea dimensiunilor actuale de cercetare.

Rezultate obţinute: formularea unor politici prioritare de dezvoltare în domeniul turismului sustenabil, pe baza planificării participative, integrând rezultatele fazelor anterioare referitoare la inventarierea patrimoniului peisajer natural şi cultural din zona transfrontalieră. Identificarea principiilor metodologice de evaluare şi identificare a unor peisaje remarcabile, în acord cu clasificarea prevăzută de Convenţia Europeană de la Florenţa. Stabilirea direcţiilor principale ale amenajării a siturilor remarcabile pentru valorizarea turistică a peisajelor reprezentative pentru zona transfrontalieră, pe baza modelelor de bune practici.

 

Faza 6 – Evaluarea impactului economic al activitatilor turistice in zone si centre cu traditie, precum si in zone cu potential turistic nevalorificat (2014)

 

Obiectivul: Susţinerea posibilităţilor de promovare a dezvoltării turismului bazat pe valorile de patrimoniu din judeţele aparţinând zonei riverane Dunării, o zonă cu potenţial natural, cultural şi turistic important, mai putin exploatată însă din punct de vedere al promovării ca destinaţie turistică locală şi naţională.

Rezultate obţinute: În contextul abordării dezvoltării durabile şi echilibrate a teritoriilor, ca tematică generică a prezentului studiu, se impune luarea în considerare cu prioritate a conceptului de „dezvoltare în competiţie”. Aplicarea lui reclamă reconsiderarea şi potenţarea valorilor de ansamblu şi particulare ale resurselor turistice prezente în localităţi şi peisaje. Lucrarea şi-a propus să abordeze problematica valorificării turistice a peisajelor naturale şi zonelor construite, atât din punct de vedere economic şi din cel al dezvoltării durabile, cât şi ca o tentativă de analiză a relaţiei piaţă-resursă turistică. Scopul practic al studiului este înţelegerea modului de intervenţie asupra siturilor valoroase cu scopul valorificării patrimoniului natural şi construit. O abordare complexă, în contextul dezvoltării unei metodologii aplicabile în evaluarea valorii potenţialului existent într-o zonă săracă în atracţii turistice majore, face apel la integrarea dimensiunii cantitative şi a celei calitative în abordarea tematicii vizate.

 

Faza 7 – Categorii de metode şi tehnici de previziune socio-economică aplicabile în procesul de formulare şi stabilire a strategiilor şi politicilor de dezvoltare teritorială şi urbană durabilă (2014)

 

Obiectivul: Pornind de la necesitatea elaborării unor strategii de dezvoltare a turismului într-o zonă în care resursele turistice sunt relativ sărace (cu excapţia extremităţilor estice şi vestice ale zonei) studiul de faţă îşi propune o aprofundare a modalităţilor de previzionare a activităţilor economice în gemeral, vizând în final dezvoltarea celor turistice în special.

Rezultate obţinute: Studiul şi-a propus să treacă în revistă şi să descrie principalele categorii de metode şi tehnici de previziune socio-economică aplicabile în procesul de formulare şi stabilire a strategiilor şi politicilor de dezvoltare teritorială şi urbană durabilă, cu scopul final de a produce prognoze mai veridice ale activităţilor turistice în zona proiectului.

În acest context au fost identificate metode şi tehnici capabile să măsoare şi remedieze problemele cu care se confruntă diversele domenii care au legătură cu turismul şi care să asigure o dezvoltare realistă a acestuia în conformitate cu resursele de care dispun comunităţile.

 

Dintre aceste măsuri menţionăm:

> Dezvoltarea de specializări economice prin exploatarea avantajelor culturale, naturale sau istorice;
> Modernizarea infrastructurii turistice şi dezvoltarea serviciilor necesare pentru a susţine creşterea firmelor şi a locurilor de muncă;
> Îmbunătăţirea infrastructurii economice, culturale şi de recreere;
> Dezvoltarea relaţiilor între comunităţi (din ţară şi transfrontaliere) în scopul întăririi rolului reţelei de localităţi în cadrul teritoriului şi întărirea capacităţii locale de planificare şi de punere în practică a unor strategii de dezvoltare turistică.

 

Faza 8 – Valorificarea centrelor istorice din sudul României prin reconversia funcţională a clădirilor şi spaţiilor urbane aferente (2014)

 

Obiectivul fazei: identificarea disfuncţiilor care afectează dezvoltarea integrată a centrelor istorice din cadrul oraşelor şi propunerea anumitor reglementări, respectiv a premiselor de intervenţie practică, în vederea revitalizării urbane şi a salvării unui fond construit valoros.

Rezultatele obţinute: studiul integrat privind valorificarea centrelor istorice din sudul României prin conservare şi/sau reconversia funcţională a clădirilor şi gestionarea optimă din punct de vedere economic.

 

PN 09 03 01 10- Integrarea României în Uniunea Europeană prin afirmarea identităţii regional continentale, creşterea coeziunii spaţiale şi dezvoltare teritorială durabilă


Citește

Faza 1 – Criterii, baze de date şi indicatori pentru analiza relaţiilor funcţionale şi de cooperare inter-urbane     (2012)

 

Obiectivul: identificarea modalităţilor de îndeplinire a obiectivelor strategice pentru următorul deceniu, prin dezvoltarea domeniilor de analiză specifice amenajării teritoriului şi integrare a indicatorilor strategici cu cei identificaţi a fi relevanţi la nivel teritorial, pentru România. Aceste analize integrate sunt elaborate pentru a dezvolta o economie ce se bazează pe creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.

Rezultate obţinute: stabilirea unui set de indicatori la nivel NUTS 0, NUTS II şi NUTS III (analiză ce cuprinde şi relaţii urbane/interurbane). La baza definirii indicatorilor şi a influenţelor acestora în profil teritorial, s-a realizat o bază de date în sistem GIS, care are ca scop centralizarea datelor, calculul indicatorilor (în valori absolute sau relative) şi reprezentarea grafică în profil teritorial. Pe baza acestor informaţii s-au realizat analize corelative a indicatorilor reprezentativi pentru studiu, indicatori grupaţi pe domenii specifice amenajării teritoriului şi în acelaşi timp în concordanţă cu priorităţile Strategiei Europa 2020. În studiu sunt analizate aspecte precum: contextul aplicării Strategiei Europa 2020, pentru următorul deceniu; documentaţiilor relevante şi autorităţi implicate pentru implementarea Strategiei Europa 2020; criterii de definire a obiectivelor, priorităţilor, măsurilor, ţintelor europene în contextul teritoriului naţional; obiective strategice la nivel naţional (obiective stabilite prin programele de reformă şi convergenţă); modalităţi de implementare a obiectivelor şi priorităţilor europene în context naţional prin definirea domeniilor de aplicare a obiectivelor strategice; proiectarea sistemelor informaţionale de tip SGBD, baze de date spaţiale (GIS) specifice distribuţiei teritoriale.

 

Faza 2 – Principii de asigurare a accesibilităţii echilibrate la căile majore de transport ca suport al dezvoltării teritoriale şi al creşterii economice (2012)

 

Faza 3 – Priorităţi de conectare la teritoriul european prin intermediul marilor rute tradiţionale, vizând valorificarea turistică a patrimoniului natural, istoric şi cultural (2012)

 

Faza 4 – Principii şi instrumente de management urban necesare utilizării pe scară extinsă a potenţialului energetic naţional regenerabil şi a sporirii măsurilor aplicate de ecologizare (2013)

 

Faza 5 – Polii de competitivitate şi conexiunile teritoriale în cadrul reţelei de localităţi a României (2013)

 

Obiectivul: Determinarea stării actuale şi a direcţiilor de acţiune pentru organizarea reţelei de localităţi din România prin prisma conceptului de pol de competitivitate şi înscrierea în obiectivele coeziunii teritoriale formulate prin proiecte europene şi Strategia EUROPA 2020.

 

Rezultate obţinute:

Faza proiectului de cercetare a scos în evidenţă următoarele elemente:

  1. Experienţa existentă în formarea şi gestionarea activităţilor polilor de competitivitate din teritoriul comunitar european. Clasificarea şi caracterizarea polilor de competitivitate din teritoriul UE.
  2. Identificarea factorilor determinanţi care ar putea juca un rol în formarea şi creşterea unor poli de competitivitate în România.
  3. Factori determinanţi în formarea şi evoluţia polilor de competitivitate pe baza studiului experienţei acumulate până în prezent .
  • > Relaţii de conexiune între polii de competitivitate, bazate pe factori geografici
  • > Relaţii de conexiune între polii de competitivitate, bazate pe factori economici
  • > Factori socio-demografici
  • > Factori infrastructurali
  • > Factori informaţionali şi culturali
  • > Factori administrativi
  1. Identificarea zonelor/centrelor cu potenţial de a deveni poli de competitivitate în cadrul reţelei de localităţi a României.
  • > Identificarea polilor cu potenţial de competitivitate prin aplicarea criteriilor de analiză
  • > Analiza subsistemelor din componenţa polilor potenţiali de competitivitate care pot influenţa evoluţia acestora
  1. Stabilirea principalelor necesităţi de interconectare pe plan naţional a polilor de competitivitate din reţeaua de localităţi
  • > Interconectarea între categorii de centre cu potenţial de competitivitate din reţeaua de localităţi din România
  • > Stabilirea principalelor necesităţi de interconectare pe plan naţional
  1. Încadrarea efectelor relaţiilor de interconectare între poli de competitivitate din teritoriului naţional în obiectivele Strategiei EUROPA 2020 pentru realizarea coeziunii teritoriale.

 

Faza 6 – Principii de relaţionare între PIB, demografie şi accesibilitate în vederea realizării unei dezvoltări teritoriale integrate la nivel naţional (2013)

 

Obiectivul: realizarea unei diagnoze corecte care să evidenţieze legătura strânsă dintre accesibilitate şi performanţa economică a judeţelor din România. Accesibilitatea reprezintă un factor cheie în dezvoltarea şi competitivitatea teritorială. Provocările de natură geografică (izolare, ruralitate, populaţie dispersată) cu care se confruntă o serie de regiuni europene pot fi gestionate prin intermediul unor strategii teritoriale integrate, adaptate la specificul local şi la scara de analiză.

Rezultate obţinute: în România, principalele bariere în calea dezvoltării acestor regiuni sunt infrastructura deficitară şi accesul redus la serviciile de bază. În astfel de teritorii, creşterea accesibilităţii locale (creşterea conectivităţii cu centrele urbane apropiate) şi valorificarea potenţialului local, ţinând cont de calitatea mediului reprezintă principalele soluţii propuse. Diagnoza corectă şi valorificarea capitalului teritorial în scopul restructurării şi diversificării funcţionale reprezintă o prioritate propusă şi în cadrul conţinut al Conceptului Strategic de Dezvoltare Teritorială România 2030, în vederea creşterii competitivităţii teritoriale. Abordarea diferenţiată şi integrată a diverselor categorii de teritorii reprezintă o necesitate pentru reducerea dezechilibrelor regionale. În acest sens această cercetarea cuprinde: previziuni teritoriale şi scenarii privind dezvoltarea reţelei de transport în Europa; scenarii de creştere a accesibilităţii teritoriale bazate pe strategiile europene şi naţionale în domeniul transporturilor şi amenajării teritoriului; analiza la nivel naţional a relaţiei accesibilitate-volumul populaţiei-dezvoltare economică; tipuri de accesibilitate şi dezvoltarea economică regională; indicatori de accesibilitate teritorială şi modele matematice de calcul cu ajutorul Sistemelor Informatice Geografice.

 

Faza 7 – Studiu comparativ privind sistemul de planificare teritoriala din zona transfrontaliera Romania-Bulgaria (2013)

 

Obiectivul: evidenţierea oportunităţilor de punere în valoare a potenţialului de dezvoltare din zona transfrontalieră România – Bulgaria prin analiza comparativă a sistemelor de planificare teritorială, având în vedere consolidarea integrării şi cooperării în teritoriul european.

Rezultate obţinute: analize comparative privind sistemul de planificare teritorială din România şi Bulgaria, identificând elementele comune şi diferenţele dintre sistemele de planificare teritorială din zona transfrontalieră. Analiza are ca suport de studiu, cadrul strategic de reglementare pentru cele două ţări în contextul politicii de cooperare şi coeziune teritorială. Aspecte supuse analizei fac referire la: principii, obiective şi opţiuni cuprinse în documente europene relevante pentru dezvoltarea teritorială; programe de cooperare teritorială, zone de cooperare-spaţii ce formează Euroregiuni; factori şi elemente care stimulează sau condiţionează dezvoltarea unui teritoriu transfrontalier; definirea politicii de coeziune teritorială în contextul Strategiei Europa 2020; identificarea şi analiza comparativă a structurii sistemelor de planificare teritorială a României şi Bulgariei (la nivel naţional, regional, judeţean sau districtual); identificarea obiectivelor şi direcţiilor de dezvoltare; compararea şi analiza elementelor strategice pe domenii specifice amenajării teritoriului; realizarea unui model de analiză comparativă pentru zona transfrontalieră România-Bulgaria, pentru domeniul transport şi infrastructură tehnică.

 

Faza 8 – Măsuri de stimulare a utilizării surselor regenerabile de energie în sprijinul creşterii eficienţei energetice şi ecologizării regiunilor urbane din România (2013)

 

Faza 9 – Strategia UE pentru Regiunea Dunarii – provocari si oportunitati pentru Romania (2013)

 

Obiectivul: analiza modului în care apartenenţa României la strategia macro-regională a regiunii Dunărene va susţine potenţialul de dezvoltare a regiunii. De asemenea, s-a urmărit explorarea potenţialului SUERD pentru România şi identificarea modalităţilor prin care politicile UE pentru regiunea Dunării pot contribui la promovarea cooperării trans-frontaliere, trans-naţionale şi inter-regionale dintre România şi statele din zona dunăreană şi inclusiv a Mării Negre.

Rezultate obţinute: în urma analizei, au fost identificate mecanismele de implementare ale Strategiei UE pentru Regiunea Dunării, ariile prioritare de acţiune, precum şi proiectele prioritare ale României în cadrul SUERD, fiind evidenţiate modalităţile prin care politicile UE pentru regiunea Dunării pot contribui la promovarea cooperării trans-frontaliere, trans-naţionale şi inter-regionale dintre România şi statele din zona dunăreană şi inclusiv a Mării Negre. Strategia poate fi considerată complementară Sinergiei UE la Marea Neagră. Analiza a vizat şi regiunea Mării Negre deoarece există o interconexiune evidentă între multe dintre proiectele prioritare care vor fi desfăşurate sub egida celor două strategii comunitare.

 

Faza 10 – Evaluarea teritoriului adiacent Dunarii in Romania si identificarea elementelor de potential existente in contextul Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunarii (2014)

 

Obiectivul: realizarea unei analize a teritoriului adiacent fluviului Dunărea în România, din perspectiva priorităţilor de acţiune ale Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării, în vederea identificării elementelor de potenţial economic, social şi tehnologic la nivelul teritoriului analizat, precum şi a nevoilor de dezvoltare. Teritoriul analizat este reprezentat de 14 judeţe din sudul României: Caraş-Severin, Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Constanţa, Tulcea, Ialomiţa, Brăila, Galaţi, Bucureşti, Ilfov.

Rezultate obţinute: analiză aprofundată a situaţiei economico-sociale existente, a nevoilor şi a potenţialului de dezvoltare a sudului României care este direct influenţat de fluviul Dunărea. Analiza teritoriului adiacent Dunării în România a fost corelată, ca abordare metodologică şi structură, cu Planul de acţiune propus de Strategia UE pentru Regiunea Dunării. În acest sens, au fost luate în considerare priorităţile de acţiune stabilite de Plan, în funcţie de domeniile prioritare – principalele sfere în care strategia macro-regională poate aduce îmbunătăţiri – şi au fost identificate nevoile de dezvoltare specifice teritoriului românesc din apropierea cursului Dunării. Lucrarea poate constitui o bază pentru identificarea priorităţilor naţionale de dezvoltare şi poate fundamenta politicile guvernamentale ale României privind realizarea obiectivelor SUERD.

 

Faza 11 – Realizarea unor scenarii spatiale de dezvoltare in regiunile Vest si Centru pe baza strategiilor de dezvoltare a acestora in perioada 2014 – 2020 (2014)

 

Obiectivul: dezvoltarea şi adaptarea metodologiei de prognoză socio-economică din cadrul proiectului european ”Donauregionen+”

Rezultate obţinute: (1) identificarea indicatorilor relevanţi pentru evaluarea potenţialului de dezvoltare a regiunilor Vest şi Centru; (2) identificarea măsurilor cu impact asupra indicatorilor selectaţi din documentele, strategiile şi proiectele specifice regiunilor şi judeţelor studiate; (3) estimarea impactului minim şi maxim al acestor măsuri asupra indicatorilor selectaţi de către experţi; (4) calcularea valorilor indicatorilor (minim şi maxim) selectaţi pentru anul 2020 după următorul algoritm: fiecare indicator a avut un set de măsuri cu impact pentru anul 2020; pentru fiecare măsură experţii au acordat o valoare de influenţă maximă şi minimă asupra indicatorului studiat; în funcţie de implementarea efectivă am avut pentru fiecare măsură probabilităţi de 25% (când există ideea realizării unui obiectiv), 50% (când măsura este prinsă într-o strategie dar nu există studii de fezabilitate), 75% (când măsura este prinsă într-o strategie, există documentaţie de realizare, dar nu există surse de finanţare), 100% (când măsura este prinsă în documentaţie, există şi finanţare; măsurile pot avea atât valori pozitive (cu impact pozitiv asupra indicatorului) şi valori negative; calculul final pentru fiecare indicator la nivelul anului 2020 s-a realizat prin adiţionarea la valoarea indicatorului de bază (anul 2013) a valorilor acordate de experţi pentru fiecare măsură înmulţită cu probabilitatea din setul de măsuri specific indicatorului (5) realizarea de cartograme în sistem GIS pentru fiecare indicator din schema generală la nivel de regiune (NUTS II) în raport cu valorile naţionale şi europene; (6) Elaborarea de scenarii – pesimiste, realiste şi optimiste pe baza valorii indicatorilor estimaţi pentru anul 2020 şi a factorilor interni şi externi ce pot influenţa dezvoltarea socio-economică a regiunilor studiate.

 

Faza 12 – Perspective socio-economice privind comunităţile incluse în ariile protejate. Oportunităţi şi probleme de dezvoltare (2014)

 

Obiectivul: identificare problemelor şi oportunităţilor de dezvoltare socio-economică din cadrul comunităţilor locale, în contextul constrângerilor legate de intervenţiile asupra mediului în ariile naturale protejate.

Rezultate obţinute: introducere în problematica ariilor naturale protejate (concepte, tipologii, politici privind biodiversitatea şi ariile naturale protejate, descrierea problemelor asociate managementului ariilor protejate). Prezentarea unei serie de aspecte teoretice privind relaţia conservare-dezvoltare în ariile naturale protejate şi un posibil cadru de analiză al acestei relaţii. Ultimul capitol al lucrării prezintă, din perspectivă teoretică, posibilul impact pe care instituirea regimului de arie naturală îl are asupra economiilor locale, ecoturismului, extinderii urbane, precum şi modul în care pot fi implicaţi diverşi actori sociali în conservarea ariilor protejate. La nivelul comunităţilor locale, potenţialul impact socio-economic al instituirii regimului de arie protejată asupra comunităţilor locale poate fi sintetizat în termeni de beneficii/consecinţe negative. Dintre posibilele beneficii: diversificarea opţiunilor de angajare şi a surselor de venit, nivel mai bun de ocupare a populaţiei active, acces îmbunătăţit la infrastructură socială, revitalizarea patrimoniului cultural, administrare mai eficientă. La polul opus, dintre consecinţele negative menţionăm: număr sporit de restricţii funciare, insecuritate alimentară, distribuţia inechitabilă a beneficiilor, tensiuni sociale amplificate, schimbări socio-culturale negative, migraţie forţată. În acelaşi timp, este nevoie de o politică de implicare a localnicilor în planificarea şi administrarea ariei protejate, ceea ce va conduce în final la un management comun şi la o dezvoltare locală armonioasă. Aceste aspecte vor conduce la ideea că localnicii au sentimentul de implicare şi proprietate asupra ariei protejate.

 

Faza 13 – Locuinţa socială din România în contextul obiectivelor de dezvoltare teritorială ale Strategiei Europa 2020 (2015)

 

Obiectivul fazei: Identificarea măsurilor şi instrumentelor de intervenţie în vederea fundamentării viitoarelor reglementări şi politici de locuire, în conformitate cu obiectivele şi viziunea de dezvoltare teritorială a strategiilor europene pentru perioada 2015-2020, în vederea dezvoltării teritoriale durabile, inteligente şi incluzive.

Rezultatele obţinute: Analiza integrată a exemplelor de bune practici europene, a politicilor şi programelor naţionale privind construcţia de locuinţe sociale şi a disfuncţionalităţilor teritoriale şi propunerea de noi măsuri şi instrumente de intervenţie în scopul îmbunătăţirii calităţii locuirii şi implicit a vieţii.

scroll
Loading posts...
none
#003366
on
none
loading
#003366
off