01
oct

Pieţele sunt la fel de vechi ca şi oraşele. Şi în fiecare ţară şi în fiecare oraş sunt cât se poate de diferite. Dar, în toate cazurile, ele creează locuri de întâlnire, afaceri şi locuri de muncă şi au un mare potenţial cand vine vorba de punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare durabilă şi a noilor tendinţe. Iată câteva sfaturi de la reţeaua URBACT Markets.

 

Deci, care a apărut primul: oraşul sau piaţa? Această întrebare este similară cu cea despre ce a fost mai întâi: oul sau găina. Toată lumea ştie că pieţele sunt la fel de vechi ca însăşi civilizaţia, iar antropologii, care au scris pe larg despre acest lucru, cu atât mai mult. Profesorul meu, Jesus Contreras, mi-a spus acum 30 de ani că în secolul al XIX-lea pieţele erau locuri unde oamenii se întâlneau şi organizau nunţi dar, în zilele noastre, nunţile se ţin în săli de bal şi în cluburi.

 

Astăzi, percepţia că pieţele sunt locuri pe care tinerii nu le mai folosesc începe să se schimbe şi poate că în curând vom putea vedea căsătorii care au loc într-o piaţă. Să mergi la piaţă devine la modă în anumite locuri. Dacă vizitaţi Camden Market din Londra, vârsta medie a celor care o frecventează este destul de mică, mai ales în timpul verii, când piaţa este ”invadată” de miile de studenţi care studiază limba engleză în Marea Britanie, precum şi de turişti. În cazul acestei pieţe, unul dintre obiective este de a-i atrage din nou pe cumpărătorii locali. Dar în Barcelona, unde pieţele sunt în primul rând de produse alimentare, sâmbăta dimineaţa cuplurile tinere inundă pieţele pentru a-şi cumpăra alimente. Aceştia sunt din ce în ce mai mult preocupaţi de hrana sănătoasă, de alimentele locale, de calitate, dar şi să obţină servicii personalizate de la comercianţi.

 

În fiecare oraş şi în fiecare ţară, pieţele au abordări diferite în funcţie de ceea ce este specific culturii respective, în sens antropologic. În timpul unei vizite recente în pieţele din Londra, organizată de partenerul din Marea Britanie al reţelei URBACT Markets, am văzut particularităţile acestor pieţe. Ele sunt adesea administrate de entităţi private, fac parte din iniţiativele pentru spaţiile publice şi creează concepte de afaceri/comerţ cu proiecte “autentice” şi imobiliare. În spatele acestei iniţiative a sectorului privat, sistemul public este perceput a avea o atitudine de “laissez-faire”, pentru a nu împiedica iniţiative care pot genera câştig economic în zonele înconjurătoare, cu excepţia cazului în care reprezintă o problemă pentru comunitate, şi care aduc un beneficiu din punct de vedere urbanistic, al serviciilor, al oportunităţilor de muncă etc. În acest context, autorităţile locale sunt adesea văzute mai degrabă ca autorităţi de reglementare decât ca facilitatori.

 

În sudul Europei, administrarea pieţei intră de obicei în responsabilitatea sectorului public. Torino, Atena şi Barcelona sunt exemple ale unei implicări puternice din partea autorităţilor locale în ceea ce priveşte facilităţile şi comercianţii, pentru a se asigura că acest serviciu este considerat o parte importantă a lanţului de aprovizionare cu alimente care aduce, în acelaşi timp, şi alte beneficii pentru dezvoltarea urbană. Parteneriatele public-private în aceste cazuri înclină mai mult în favoarea sectorului public, în timp ce în lumea anglo-saxonă, lucrurile stau de multe ori invers.

 

Probabil că deplasarea acestor două extreme mai aproape una de cealaltă ar fi benefică pentru ambele modele.

 

Dar diferenţele nu stau doar în gradul de angajament public şi privat: ele privesc, de asemenea, tipul de piaţă pe care ne-o dorim. În Europa de Sud, cultura gastronomică face parte din viaţa de zi cu zi, iar pieţele se bazează pe ea. Noi nu am văzut acelaşi lucru în Londra şi Wroclaw, unde alimentele sunt doar o categorie din produsele din piaţă. Construirea de puncte de vânzare în jurul ideii de alimentaţie cu beneficii pentru sănătate, a beneficiilor produselor locale pot ajuta pieţele să crească bunăstarea celor care trăiesc în oraşe.

 

Prin urmare,vedemabordări foarte diferite, dar ceea ce este incontestabilestefaptul căpieţelesunt instrumentefoarteutile pentrutransformareaoraşelor, fie că vorbim deabordăripublice, privateori mixte. Acestea potfacilitaregenerareacartierelorşi coeziunea socială, pot facilita crearea de locuri de muncă şiconsolidarea IMM-urilor, distribuirea produselorşiincludereaşipromovareapracticilor durabilesau promovarea alimentaţieişistilului de viaţăsănătosetc.

 

Sunt, totuşi, unelepremisecaretrebuieluate în considerarecând se iniţiazăostrategiede acest gen:

 

- Afacerile trebuie să fie profitabile, cu alte cuvinte, pieţele trebuie să fie sustenabile din punct de vedere comercial.

 

- Dezvoltareaşi îmbunătăţireapieţelor, şi, prin urmare, şi mediul local, trebuie să se bazezepeun angajament comunîntrecomercianţi şiautorităţile locale, atât în termeni de obiective, cât şi de acţiuni şi finanţare. Vorbim aici despreguvernareşi strategie.

 

- Autorităţile locale ar trebui să privească pieţele dintr-o perspectivă integrată, luând în considerare urbanismul şi punerea în aplicare a îmbunătăţirilor sociale şi de mediu, împreună cu beneficiile economice.

 

Oraşele sunt ecosisteme complexe, în care organizarea, buna funcţionare şi generarea de bunăstare co-există cu mulţi alţi factori. Pieţele sunt instrumente care permit îmbunătăţiri în multe domenii. ”Manualul pieţelor”, elaborat prin proiectul URBACT Markets, va prezenta beneficiile şi oportunităţile pe care le oferă pieţele şi câteva exemple de bune practici în oraşele participante: Attica, Barcelona, Dublin, Londra, Pecs, Suceava, Turin, Toulouse şi Wroclaw.

 

Nu pierdeţi episodul următor…   Va continua.

 

De Núria Costa – Lead Partner al reţelei URBACT Markets

 

Citiţi mai mult:

 

URBACT Markets – minisite-ul proiectului URBACT

Atena, o metropolă care promoveaza alimentatia sustenabila prin URBACT – articol URBACT (Buletinul informativ al lunii octombrie)

0 Niciun comentariu
dan

Comments are closed.