Problematica realizării metodologiei de implementare a bazelor de date spaţiale (GIS) şi a sistemelor de poziţionare globală (GPS) în managementul datelor privind siturile arheologice a fost enunţată de către Ministerul Culturii şi Cultelor ca o prioritate in ceea ce priveşte politica in domeniul arheologiei încă din 2006: atât ca principiu general (aplicarea unor tehnologii cât mai moderne de inventariere, prospectare, identificare, conservare primară şi restaurare a patrimoniului arheologic mobil şi imobil), cât şi ca program naţional: „Programul naţional de implementare a unui sistem informaţional geografic pentru protecţia patrimoniului cultural naţional imobil (arheologie şi monumente istorice) – eGISPAT”. Lucrarea contribuie la dezvoltarea cunoştinţelor din domeniul protecţiei siturilor arheologice  prin realizarea unui cadastru al siturilor istorice din judeţul Tulcea, foarte clar delimitate pe teren, ce presupune atât gestionarea zonelor istorice cât şi valorificarea potenţialului turistic şi punerea în valoare a acestor zone, potrivit legislaţiei. De asemenea, rezolvă cu precizie problematicile din domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului privind evidenţierea corectă şi precisă a zonelor de protecţie în Planurile Urbanistice Generale. Metodologia prezentată este un instrument fără de care nici o autoritate locală nu poate gestiona teritoriul în care îşi exercită competenţa. De asemenea, cunoaşterea în detaliu a zonelor de risc arheologic permite atât o evitare a unor distrugeri de valori arheologice, cât şi o programare, ca timp şi resurse, a activităţii de cercetare arheologică preventivă. Se furnizează autorităţilor locale şi investitorilor privaţi interesaţi datele necesare pentru planificarea, adaptarea sau chiar anularea proiectatei investiţii.

Proiectul a fost conceput pentru a se integra prin baza de date spaţiale propusă în sistem OpenGIS în Reţeaua Europeană a Observatorului de Planificare Spaţială (ESPON) care are drept scop o cuantificare rapidă a politicilor regionale în Europa. De aceea structura bazei de date spaţiale a fost concepută în concordanţă cu Oficiul de Statistică al Uniunii Europene (EUROSTAT) pentru nivelul NUTS V, iar pentru nivelul NUTS II cu programul european ESPON şi Programul Operaţional Regional (POR) – Axa Prioritară VI. Modelul informatic propus – GISTEREG – datorită componentei matematice integrate în sistem poate realiza diagnoza principalelor dificultăţi existente şi prognoze ale dezvoltării regiunilor şi zonelor din România. Cu ajutorul bazelor de date obţinute şi prezentate în sistemul informatic OpenGIS, precum şi cu instrumentele matematice folosite au fost identificate pe baza unui aparat ştiinţific zonele slab dezvoltate ce necesită priorităţi de intervenţie sub forma alocării de fonduri europene.

Proiectul a avut ca obiectiv general realizarea unui parteneriat public-privat de tip IMM în vederea dezvoltării unui instrument avansat în domeniul amenajării teritoriului prin elaborarea unui model de dezvoltare spaţială în zonele montane greu accesibile, dar cu potenţial turistic complex şi de mare valoare care să valorifice potenţialul turistic şi cultural al acestor arii. Acest instrument avansat de dezvoltare spaţială este foarte util administraţiilor publice locale (ADR-uri, consilii judeţene) în vederea stabilirii priorităţilor de intervenţie (proiecte pentru accesarea fondurilor structurale) pentru dezvoltarea zonelor montane greu accesibile şi cu potenţial turistic ridicat. Etapele proiectului au fost: (1) analiza dezvoltării regionale a României în context European, (2) elaborarea bazei de date spaţiale (GIS) cuprinzând informaţii necesare evaluării zonelor montane greu accesibile, dar cu potenţial turistic ridicat, (3) elaborarea unui model curent de dezvoltare spaţială şi de practicare a turismului într-o zona montană greu accesibilă şi cu potenţial turistic ridicat – studiu de caz: munţii Lotru-Parâng, şi (4) stabilirea priorităţilor de intervenţie şi a posibilităţilor de dezvoltare a zonelor montane greu accesibile şi cu potenţial turistic ridicat din România. Situarea cu precizie a siturilor arheologice, cele mai multe neexploatate, pe planurile de încadrare în teritoriu din cadrul Planurilor Urbanistice Generale vine în sprijinul autorităţilor administrative care au în competenţă eliberarea de certificate de urbanism şi autorizaţii de construire. Până în prezent, în extravilan, unde sunt amplasate marea lor majoritate, aceste monumente figurează pe hartă doar cu aproximaţia istoricului care le are în cercetare sau supraveghere. Poziţionarea lor corectă în teritoriu precum şi marcarea zonei lor de protecţiei conform legislaţiei în vigoare vor fi de mare folos atât autorităţilor locale cât mai ales monumentului în sine. Lucrarea este foarte complexă prin multitudinea de domenii abordate – Protecţia Patrimoniului Cultural, Urbanismul şi Amenajarea Teritoriului, Sisteme Informatice Geografice şi  Sisteme de Poziţionare prin Satelit. Din punct de vedere tehnic, utilizarea bazelor de date spaţiale cu ajutorul sistemelor GIS şi interconecatarea acestora cu bazele de date realizate cu ajutorul sistemelor GPS reprezintă tehnologii moderne europene de inventariere, prospectare, identificare, conservare primară şi restaurare a patrimoniului arheologic mobil şi imobil. Alegerea judeţului Tulcea ca judeţ pilot pentru realizarea lucrării se datorează faptului că deţine cel mai mare număr de situri arheologice, fiind înregistrat in Lista Monumentelor Istorice din România cu 488 de monumente istorice de tip sit arheologic. In afara acestora, in prezent, sunt adunate date pentru alte 40 de situri, unele de valoare excepţională, dar care nu au putut fi prinse in Lista monumentelor in absenţa unei documentaţii topografice pentru fiecare sit. In aceasta manieră există riscul ca unul din aceste situri, in lipsa unui regim de protecţie instituit prin lege sa fie iremediabil distrus. Lucrarea contribuie şi la realizarea unor rute turistice care să îmbine turismul cultural cu turismul de agrement ţinând seama şi de gradul ridicat de biodiversitate existent în judeţul Tulcea (Delta Dunării, Marea Neagră, Parcul Naţional Munţii Măcinului).

Tema propune valorificarea şi gestionarea patrimoniului construit (PC) printr-un sistem unitar de cunoaştere în scop educaţional, ştiinţific şi intercultural, printr-o abordare metodologică coerentă, adaptabilă extinderilor tematice, spaţiale şi temporale viitoare. Se propune crearea unei infrastructuri informatice bazate pe sistem GIS ca instrument practic de valorificare şi gestionare. Portalul tematic propus va oferi informaţii complexe, structurate, fiind şi suportul pentru dimensiunea teritorială a PC, ceea ce va permite şi completarea PC cu elemente de patrimoniu neevidenţiate încă (peisaje culturale, circuite tematice etc.) posibilitatea exploatării în scopuri educative şi ştiinţifice şi susţinerea dialogului intercultural. Prin proiect se propune structurarea unei baze de meta-date cu informaţii cantitative şi calitative, geografice/teritoriale (de ex. starea de conservare, valoarea cultural-istorică, situaţia juridică etc.), clasificări pe baza criteriilor concordante cu legislaţia naţională şi cu recomandările şi practicile internaţionale, extinderea serviciilor electronice în susţinerea deciziilor de  valorificare/gestionare a PC prin dinamica internă a sistemului, reflectând multiplele opţiuni ale părţilor interesate; explorarea coeziunii teritoriale a patrimoniului construit în conformitate cu practicile europene în amenajarea teritoriului (de ex. concentrare spaţială, potenţial de re-utilizare, reconversie, regenerare etc.), atragerea de noi elemente în patrimoniului construit, în scopul creării de noi oportunităţi de dezvoltare pentru colectivităţile locale. Tema răspunde provocării europene de extindere a serviciilor şi deciziilor prin utilizarea mijloacelor electronice. Prin dimensiunea teritorială şi opţiunea multilingvă va contribui şi la întărirea coeziunii teritoriale la nivel naţional şi european şi la întărirea dialogului intercultural.

Proiectul s-a derulat în perioada 2007-2010. În etapa 4 din 2009 s-au elaborat soluţii tehnice noi şi evaluări privind siguranţa, pentru elemente nestructurale – partea I aspecte generale. S-au obţinut rezultate de etapa privind elementele nestructurale, eficienta soluţiilor testate pe baza de experimentări pe modele din zidărie solicitate normal pe plan, de tip monoton crescător sau şoc, consolidate cu materiale compozite, precum şi pe baza de simulări prin calcul şi privind soluţii de alcătuire pe criterii arhitecturale. în etapa 5 – finală din 2010 s-a elaborat „Sinteza soluţiilor tehnice integrate de inginerie structurala şi arhitectural – urbanistice, utilizând tehnologii şi materiale avansate. Catalog de soluţii tehnice.” Cercetarea URBAN-INCERC s-a referit la „Sinteza soluţiilor tehnice integrate pentru reducerea riscului la acţiuni extreme. teste comparative – sinteza. sinteza propuneri de introducere a unor cerinţe, cunoştinţe şi soluţii integrate în reglementările din construcţii, urbanism şi amenajarea teritoriului”. S-a elaborat un catalog de soluţii tehnice cu nouă soluţii pe tipuri de materiale şi elemente diferite şi o soluţie conceptuala integratoare. S-a propus o tematica / suport de curs sintetic pentru cursuri în domeniul reducerii riscului la acţiuni extreme pentru specialişti. S-a stabilit cadrul de organizare şi iniţierea la INCD URBAN-INCERC a unor cursuri pentru specialişti. Cercetarea UTCB s-a referit la: Contribuţii la sinteza şi stabilirea unor cerinţe şi metodele de calcul privind acţiunile extreme. propuneri de introducere a unor cunoştinţe şi soluţii în reglementările din construcţii. propuneri pentru implementare şi diseminare în curriculele universitare de inginerie. Cerinţele şi metodele de calcul privind acţiunile extreme au fost structurate astfel încât să constituie suportul de curs pentru implementare şi diseminare în curricula universitara în ciclul II de master de inginerie (anul 2). Cercetarea UAUIM s-a referit la: Contribuţii la sinteza şi stabilirea soluţiilor tehnice integrate de inginerie structurala şi arhitectural-urbanistice. propuneri de introducere a unor cunoştinţe şi soluţii în reglementările din arhitectura, urbanism şi amenajarea teritoriului. propuneri pentru implementare şi diseminare în curriculele universitare de arhitectura. S-a întocmit o sinteză a soluţiilor tehnice integrate de inginerie structurală şi arhitectural-urbanistice analizate în etapele anterioare. A fost propusă o matrice, un sistem de etichetare, un sistem de analiză şi evaluare multicriterială, precum şi propuneri de completări ale unor reglementări şi curricule specifice din UAUIM. Contribuţia ISOMAT România s-a referit la: participare la sinteza soluţiilor tehnice integrate.

S-au dezvoltat metodologii de reducerea riscului seismic prin evitarea rezonantei dintre structura şi amplasament, ţinând cont de proprietăţile neliniare ale materialelor din amplasament; Studii privind Reducerea riscului seismic prin izolarea pasiva a bazei structurale; metode de control semiactiv structural cu ajutorul dispozitivelor cu lichide magnetoreologice; concluzii – recomandări privind metodologii şi soluţii moderne de reducere a riscului seismic cu aplicabilitate în zona metropolitană Bucureşti. Contribuţia INCD “URBAN-INCERC”: determinarea inputului seismic pentru zona metropolitana Bucureşti; scalarea accelerogramelor înregistrate; bază de date cuprinzând accelerogramele înregistrate (scalate) pentru structurile ce utilizează metoda izolării bazei, structuri prevăzute a fi amplasate pe raza Municipiului Bucureşti; posibilităţi de utilizare eficienta a tehnologiei de izolare a bazei şi Criterii de verificare pentru izolarea bazei clădirilor, în condiţiile Municipiului Bucureşti.

Proiectul de cercetare a vizat punerea în valoare a exergiei mediului natural şi construit, în vederea realizării unor clădiri de locuit şi publice cu consum redus de energie convenţionala, prin implementarea în structura clădirilor a anvelopelor inteligente, a sistemelor de monitorizare şi gestionare a funcţionării bazate pe duplexul predicţie – corecţie, şi a sistemelor de realizare a confortului termic şi fiziologic bazate pe utilizarea raţionala a vectorilor de transfer de căldura prin radiaţie şi convecţie în spatiile ocupate. Au fost studiate trei sisteme dotate cu anvelope performante energetic după cum urmează: (1) Sistemul S1 reprezentat de spaţiul solar ventilat ataşat unei clădiri de tip locuinţa, sistem care face parte din structura unei clădiri experimentale amplasata în incinta INCERC Bucureşti. (2) Sistemul inovativ S2 reprezentat de anvelopa cu rezistenta termica variabila de tip perete cu efect parietodinamic la evacuarea aerului viciat din spatiile ocupate şi de anvelopa de tip endotermic pentru utilizarea eficienta a energiei solare şi a exergiei aerului exterior. Experimentările sau efectuat pe suportul unui model fizic la scara naturala din incinta INCERC Bucureşti alături de un model martor. Platforma experimentala astfel realizata se va utiliza ca laborator permanent de cercetare a anvelopelor exergetice util aplicaţiilor tehnologice dar şi formarii specialiştilor în domeniu. în egala măsura modelele vor pute fi vizitate şi potenţiali beneficiari. (3) Sistemul de anvelopa complet vitrata S3 realizat sub forma peretelui cortina, respectiv sistemul complementar de tip Double Skin. Soluţiile inovative specifice sistemului S2 fac obiectul unor brevete de invenţie, iar concluziile practice ale cercetării tuturor sistemelor fac obiectul unui Ghid de Buna Practica. Elementele de noutate (perete cu efect parietodinamic şi rezistenta termica controlabila, faţada endotermica, plafon cu efect radiant-convectiv, spaţiu solar ventilat şi sistem informatic de monitorizare şi control predictiv – corectiv) vor face obiectul activităţilor ulterioare de transfer tehnologic către producătorii specializaţi.

Contractul a avut ca scop realizarea unor materiale de construcţie nanocompozite cu schimbare de fază stabile atât dimensional, cât şi ca performanţe tehnice, printr-o selecţie judicioasă, bazată pe o fundamentare fizico-chimic pertinentă. Aceste materiale satisfac cerinţe fizico-chimice, economie şi de mediu, iar tehnologiile de obţinere au un grad scăzut de poluare şi au capacitatea de a stoca energie de nivel de temperatură coborât (10-15°C) sub formă de căldură latentă de transformare de fază, destinată menţinerii temperaturii constante într-o incintă. Obiectivele contractului au fost: fundamentarea fizico-chimică a obţinerii nanocompozitelor PCM-epoxi ca materiale de construcţie cu diferite destinaţii, în funcţie de temperatura de schimbare de fază şi de căldura latentă de schimbare de fază, culminând cu realizarea unităţilor de stocaj termic pentru aplicarea în construcţii cu consum redus de energie pe baza modelelor matematice de simulare elaborate. INCERC s-a ocupat de determinarea conductivităţii termice, a densităţii şi a căldurii specifice în ambele stări de agregare a materialelor. Pe baza proprietăţilor menţionate s-a realizat două clase de modele matematice ce vizează unităţile de stocaj termic în geometriile plană, cilindrică şi sferică. Prima clasă se referă la modelele de tip Stefan şi la integrarea utilizând metoda parametrului perturbat, iar cea de a doua la utilizarea materialelor virtuale cu proprietăţi modificate sub forma unor echivalente de tip monofazic. Utilizarea materialelor cu schimbare de fază la încălzire-răcire pasivă şi activă a locuinţelor este una din aplicaţiile stocării energiei termice ce se încadrează în tendinţa mondială de utilizare judicioasă a energiilor primare şi de reducere a emisiilor de CO₂. Construcţia unor clădiri cu consum redus de energie va duce la reducerea costurilor de întreţinere a locuinţelor, iar realizarea unor materiale netoxice şi prietenoase pentru mediu duc la diminuarea emisiilor de CO₂ şi la reducerea consumului de combustibili fosili.

Proiectul a fost realizat prin Contractul de finanţare nr. 31-026 / 2007 încheiat intre URBAN – INCERC în calitate de Coordonator Proiect şi CNMP. Scopul proiectului a fost crearea unui sistem complex de analiză şi caracterizare a costului pe ciclul de viaţă al construcţiilor (metodologii cadru şi program informatic), inclusiv mecanisme de implementare care să conducă la optimizarea a gestionării resurselor în sectorul construcţiilor în paralel cu protejarea mediului ambiant conform principiilor dezvoltării durabile. Proiectul a avut ca obiective generale: creşterea capacităţii partenerilor implicaţi, instituţii şi colective de cercetare reprezentative, şi implicit a sistemului de cercetare-dezvoltare inovare din România de a acumula cunoştinţe, rezultate şi experienţă cu privire la problematica analizei costului pe ciclul de viaţă al construcţiilor; optimizarea gestionării resurselor în mediul economic şi a gestionării resurselor financiare la nivel instituţional prin dezvoltarea de servicii pe baza analizelor efectuate cu ajutorul programului informatic; promovarea principiilor dezvoltării durabile prin soluţii de execuţie şi intervenţii utilizând tehnologii şi materiale de construcţii eco-eficiente şi sustenabile din punct de vedere economic, inclusiv crearea mecanismelor de implementare la nivel micro şi mezoeconomic (în sectorul construcţiilor); transformarea consorţiului constituit (CO- URBAN INCERC, ICI, IPA, UTCB, ASE, CDCAS) într-o reţea de cercetare integrată în programele de cercetare europene desfăşurate în cadrul reţelelor tematice CRISP şi SUDEN.

Prin proiectul Model cultural specific IMM-urilor româneşti în contextul managementului cunoaşterii se propune o abordare ştiinţifica – un demers de mare complexitate ce vizează managementul cunoaşterii şi relaţia acestuia cu strategia, în vederea creării unui model strategic şi a unui ghid de implementare a acestuia, menit sa faciliteze aplicarea în IMM-urile din România. Proiectul s-a realizat printr-un parteneriat intre Academia de Studii Economice Bucureşti, Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti, Universitatea Maritima din Constanta, Institutul Naţional pentru IMM-uri şi INCD URBAN-INCERC. Proiectul s-a derulat pe o perioada de 36 de luni, conţine procese de cercetare fundamentala, dar şi şi aplicativa, structurate în 5 etape. S-a realizat printr-o abordare multidisciplinara cu pronunţate dimensiuni economice, manageriale, tehnice, informatice, sociologice, juridice şi instituţionale. Instrumentarul de cercetare utilizat provine din mai multe ştiinţe: prognoza şi planificare; management; management comparat; statistica; matematica; informatica; econometrie; tehnologie s.a. Proiectul, prin rezultatele obţinute, a determinat umplerea unui gol major în cercetarea ştiinţifica din România, fiind primul proiect care a tratat de o maniera concomitent riguroasa şi complexa relaţia dintre binomul strategie-managementul cunoaşterii şi IMM-urile româneşti. în plan pragmatic, proiectul a contribuit la creşterea competitivităţii IMM-urilor româneşti, permiţând o adaptare mai facila a acestora la transformările determinate de trecerea la managementul cunoaşterii, iar în mod indirect, dar substanţial, la amplificarea competitivităţii economiei româneşti, contribuind şi la o mai buna reducere a decalajului României fata de celelalte tari din Uniunea Europeana în termenii strategiei de la Lisabona.

Obiectivul general al programului este creşterea competitivităţii CD prin stimularea parteneriatelor în domeniile prioritare, concretizate în tehnologii, produse şi servicii inovative pentru rezolvarea unor probleme complexe şi crearea mecanismelor de implementare. Consorţiul constituit din institute naţionale de cercetare INCD ”URBAN-INCERC”, universităţi UTCB, UBB şi parteneri economici importanţi CEPROCIM SA HOLCIM (ROMANIA) S.A., LAFARGE CIMENT (ROMANIA) S.A, CARPATCEMENT HOLDING S.A şi-a propus prin acest proiect rezolvarea unei probleme complexe de nivel naţional şi european de reducere a impactului construcţiilor asupra mediului. Proiectul îmbină priorităţi şi obiective la nivelul Comunităţii Europene, legate de protecţia mediului cu necesităţile naţionale privind dezvoltarea dinamică a industriei construcţiilor şi punerea în siguranţă a fondului construit existent la diferite tipuri de acţiuni. Obiectivul principal ştiinţific este dezvoltarea teoriilor, metodologiilor şi echipamentelor necesare elaborării soluţiilor, metodelor şi tehnologiilor moderne de reducere a impactului construcţiilor din beton armat asupra mediului şi implementarea acestora la nivel regional şi naţional. Obiective specifice: identificarea şi analizarea principalilor factori specifici din industria construcţiilor din beton cu impact asupra mediului; producerea lianţilor ecologici şi stabilirea domeniilor de utilizare în betoane; elaborarea unor metode moderne de reciclare a betoanelor prin reutilizarea agregatelor; elaborarea de soluţii noi, ecologice de proiectare şi de consolidare a structurilor din beton armat; elaborarea unei metodologii de evaluare a impactului construcţiilor din beton asupra mediului şi a unor soluţii globale şi particulare de reducere a acestui impact. Activităţile de cercetare începute în 2007 includ etape specifice teoretice şi experimentale pe perioada 2007-2010, referitoare la reducerea impactului negativ al construcţiilor asupra mediului natural (în exploatare şi prin produsele de demolare); crearea de produse, procese şi tehnologii curate şi valorificarea deşeurilor; dezvoltarea de noi materiale, produse şi procese cu înaltă valoare adăugată; concepte de extindere a duratei de viaţă a structurilor şi de creştere a capacităţii de rezistenţă la impactul dezastrelor naturale; soluţii tehnice de reducere a riscului – clădiri noi şi consolidarea post dezastru. În cadrul proiectului s-au identificat şi dezvoltat direcţii importante de reducere a impactului construcţiilor asupra mediului şi anume metode şi soluţii de proiectare a construcţiilor noi, realizate din betoane de înaltă performanţă, obţinute cu materiale ecologice şi de consolidare a construcţiilor existente cu impact redus asupra mediului: utilizarea cimenturilor cu adaosuri, (particularităţi privind caracteristicile betonului proaspăt şi întărit ale betonului preparat cu aceste tipuri de cimenturi) cu prezentarea unui bilanţ de CO₂ (analiză a emisiei de CO₂ în timpul procesului de fabricare a cimentului şi de producere a betonului /absorbţia de CO₂ pe durata de viaţă a construcţiilor din beton), reutilizarea agregatelor provenite din demolări (particularităţi privind caracteristicile betonului proaspăt şi întărit ale betonului preparat cu aceste tipuri de agregate), utilizarea agregatelor uşoare (particularităţi specifice legate de influenţa asupra proiectării, compoziţiei betonului, caracteristicilor betonului proaspăt şi întărit). Problema impactului construcţiilor din beton asupra mediului a fost analizată din punct de vedere al efectelor pe care le are producerea: cimentului, agregatelor, betonului, oţelului beton etc. Ca urmare a cercetărilor efectuate în cadrul proiectului au fost elaborate metode de stabilire a compoziţiei betonului funcţie de mediul de expunere, de modelare a mediilor de expunere şi de determinare a caracteristicilor betonului; metode de analiză a comportării betonului pe baza rezultatelor experimentale obţinute şi stabilirea domeniilor de utilizare a lianţilor ecologici; metode de determinare a comportării betonului din punct de vedere al emisiilor funcţie de tipurile de materiale componente utilizate; metode de determinare a caracteristicilor betoanelor cu agregate reciclate şi lianţi ecologici; metode de consolidare a construcţiilor existente cu impact redus asupra mediului; metode şi soluţii de proiectare a construcţiilor noi, realizate din betoane de înaltă performanţă, obţinute cu materiale ecologice; metodologie de evaluare a impactului construcţiilor asupra mediului şi soluţii de reducere a acestui impact; metodă de prevenire – exhalaţia de radon în interior.

Prin desfăşurarea cercetărilor sunt de evidenţiat următoarele aspecte: importanta materialelor siliconice în domeniul construcţiilor în general şi a materialelor de etanşare, în special; caracteristicile impuse pentru siliconii cu destinaţia propusa; procedeele de obţinere a siliconilor; analiza critica a materialelor studiate evidenţiază faptul ca siliconii sunt materiale foarte utile pentru industria construcţiilor. Pentru anumite funcţiuni, cum ar fi cele de etanşare şi ca adezivi, performantele siliconilor sunt superioare altor tipuri de materiale. Ca urmare, cercetările pe aceasta direcţie sunt justificate pentru a le spori şi mai mult calităţile şi eficienta. Folosirea metodelor de preparare cele mai simple care sa permită un bun control prin sinteza a proprietăţilor poate contribui la aceasta. Sunt de subliniat avantajele şi dezavantajele utilizării zidăriei, după cum urmează: (1) avantaje: are o bună rezistenţă la acţiunea factorilor atmosferici şi corozivi; se realizează din materiale locale (piatră, cărămidă, nisip, var etc.); are o comportare avantajoasă la variaţiile de temperatură şi umiditate; are proprietăţi deosebite sub aspectul capacităţii de izolare termică şi acustică; se poate adapta la orice formă în plan; are o capacitate ridicată de drenare a umidităţii; se execută relativ simplu, utilizând mână de lucru cu calificare medie; prezintă posibilităţi largi de a fi tratată arhitectural; (2) dezavantaje: are o greutate proprie mare (1200 ÷ 1900 daN/m³) şi rezistenţe mecanice reduse, ceea ce conduce la realizarea unor elemente masive, comparativ cu cele realizate din oţel, beton şi lemn; necesită multă manoperă în procesul de execuţie; reprezintă un sistem constructiv care până în prezent are un grad redus de mecanizare; adeziunea redusă a mortarului cu bucăţile de zidărie, conduce la o rezistenţă redusă a zidăriei la sarcini dinamice. Mai sunt de remarcat tipurile de defecte şi cauzele lor, care pot fi clasificate după cum urmează: (1) Cauze ale avariilor legate de terenul de fundare: teren inadecvat, variaţii ale nivelului apelor freatice; (2) cauze ale avariilor legate de interacţiunea teren – structură: fundaţii necorespunzătoare, acţiuni dinamico – seismice; (3) cauze ale avariilor legate de structură în elevaţie: vicii congenitale, modificări în timp. Factorii care influenţează caracteristicile mortarelor umede aplicate prin injecţie sunt: natura materialelor ce compun pasta de mortar (materialul de baza, liantul şi aditivii); tipul amestecătorului şi sistemul de pompare; tipul de duza; condiţiile de mediu unde se face injecţia de mortar. Alte sunt problemele la injectările în masa legate de materialul utilizat (cărămida cu problemele ei de realizare şi comportare în timp şi mortarul utilizat). O problema deosebita o constituie zidăriile cu mortare slabe gen nisip – var, argila simpla şi argila – nisip cu probleme deosebite pentru materialul asociat – zidăria de cărămida. O categorie aparte a materialelor de injectare o constituie cele realizate din polimeri, răşini, etc. care aduc unele avantaje cum ar fi rigiditate mai mare, întărire rapida, nu produc segregări, compoziţii omogene etc., dar la un preţ de cost semnificativ. în prezent tendinţa în materialele de injectare o constituie o mare diversitate de produse, bazate pe diverse materiale aditivate şi cu adaosuri care au plaje înguste de domenii de aplicaţie şi producători unici dar cu unele calităţi benefice. Lignina, singura sau împreuna cu silicea, a fost testata ca material de umplere pentru o matrice de polimer polidimetilsiloxanic cu masa moleculara de Mv = 49000. Amestecurile cu diferite compoziţii şi culori au fost prelucrate sub forma de filme groase (grosime de aproximativ 3 mm). Rezultatele testelor termo-mecanice, mecanice, şi termice au evidenţiat faptul ca lignina introdusa în matricea siliconica nu înrăutăţeşte proprietăţile acesteia, şi în unele cazuri (de exemplu proprietăţile mecanice) determina o uşoara îmbunătăţire a acestora, conducând la concluzia ca lignina poate fi utilizata ca un material de umplere pentru siliconi, cu efecte pozitive în special asupra costului materialului. Imaginile de microscopie SEM prezintă o buna amestecare a fazelor, chiar daca valoarea Tg specifica pentru siloxan este vizibila aproximativ la aceeasi valoare ca în proba de referinţa, fără material de umplere. Difractogramele de raze X nu sunt influenţate de prezenta materialului de umplere. Injectările sunt de obicei consolidări locale sau în masa pe următoarele tipuri de structuri: zidarii (din cărămida sau piatra), elemente din beton armat sau nu. Injectarea în structuri de zidărie se realizează pe fisuri conturate (armare cu scoabe şi injectare) unde apar următoarele probleme: deschiderea fisurilor, orientarea fisurilor, sedimentarea laptelui de ciment funcţie de deschiderea şi orientarea fisurilor, realizarea continuităţii (normala la fisuri de 1 … 5 mm) etc. Alte sunt problemele la injectările în masa legate de materialul utilizat (cărămida cu problemele ei de realizare şi comportare în timp şi mortarul utilizat). O problema deosebita o constituie zidăriile cu mortare slabe gen nisip – var, argila simpla şi argila – nisip cu probleme deosebite pentru materialul asociat – zidăria de cărămida. O categorie aparte a materialelor de injectare o constituie cele realizate din polimeri, răşini, etc. care aduc unele avantaje cum ar fi rigiditate mai mare, întărire rapida, nu produc segregări, compoziţii omogene etc., dar la un preţ de cost semnificativ. în aceasta etapa a proiectului s-au preparat doua tipuri de materiale compozite pe baza de ciment şi polidimetilsiloxan (PDMS) în scopul utilizării lor ca materiale de injectare în fisuri: compozite prin incorporarea de nanoparticule de PDMS reticulat în ciment, compozite prin incorporarea de ciment intr-o matrice PDMS urmata sau nu de reticulare. Concluziile acestor studii pot duce uşor la o grila de comparaţie pentru sistemele de reabilitare utilizate astfel încât factorii de decizie şi proiectanţii sa poată optimiza procesul de reabilitare dorit. De asemenea se va oferi un instrument util pentru intervenţia post seism realizata de specialişti sau de către populaţie în baza unor instrucţiuni simple.

Aplicarea standardelor europene în ceea ce priveşte aspectele referitoare la proprietăţile betonului proaspăt şi întărit are implicaţii majore asupra caracteristicilor obţinute cat şi asupra caracteristicilor de referinţa. Standardele europene armonizate, prin aplicarea lor, au un impact major asupra concepţiei, organizării şi acreditarii laboratoarelor de încercări, precum şi asupra întregului lanţ de producere, distribuţie, verificare, punere în opera şi tratare ulterioara a betoanelor. O faza a cercetărilor a avut ca obiectiv identificarea principalelor metode de determinare a emisiilor de gaze şi radiaţii a materialelor şi a mediului construit. Studiile recente au pus în evidenta faptul ca o serie de materiale de construcţii în exploatare, în anumite condiţii de expunere (factori climatici) determina emanaţii de gaze şi mai periculos, emanaţii de radiaţii periculoase pentru corpul uman. în condiţiile în care igiena şi sănătatea oamenilor constituie o cerinţa esenţiala în cadrul preocupărilor europene din domeniul construcţiilor, evaluarea construcţiilor şi sub acest aspect constituie o latura a dezvoltării moderne a domeniului de investigare şi stabilire a nivelurilor de performanta a materialelor de construcţii. Un alt obiectiv principal urmărit în cadrul proiectului a fost cel legat de consolidarea/reabilitarea  structurilor. Obiectivele urmărite pe parcursul experimentărilor au fost determinarea caracteristicilor elementelor structurale în condiţiile stabilirii nivelelor de performanta pentru un anumit tip de aplicaţie; Stabilirea cerinţelor de baza pentru alegerea materialelor componente pentru repararea şi consolidarea elementelor structurale; utilizarea materialelor moderne, de tip compozit, pentru consolidarea elementelor structurale în concordanta cu cerinţele şi criteriile de performanta ale materialului suport; determinarea caracteristicilor materialelor componente utilizate pentru realizarea specimenelor testate în varianta simpla şi varianta consolidata; determinarea caracteristicilor de rezistenta şi deformabilitate a elementelor structurale în cazul unor intervenţii şi validarea soluţiilor propuse. Proiectul si-a atins toate obiectivele propuse.

Proiectul are ca obiectiv general dezvoltarea unor sisteme flexibile de alimentare cu căldura a clădirilor noi sau existente, care au caracteristici proprii condominiilor şi sunt amplasate în mediul urban. O caracteristica deosebit de importanta a acestor sisteme este ca implementarea lor conduce la asigurarea conceptului de Demand Side Management. Proiectul se distinge prin caracteristici tehnice complet diferite de cele clasice, după cum urmează: (1) informatizarea instalaţiilor termice interioare din clădiri şi realizarea adaptărilor funcţionale la răspunsul termic variabil al structurilor şi la particularităţile comportamentale ale ocupanţilor (sistemul PMR) precum şi accesul acestora la informaţiile care privesc atât calitatea locuirii cat şi costul aferent încălzirii în funcţie de complexitatea proceselor de transfer de căldura din clădirile de tip condominiu (sistemul NSRC), (2) respectarea principiului neinterferentei cu privire la influentele reciproce ale câmpurilor spaţiale de temperaturi din zona principala a clădirilor; (3) dinamica sistemului reflectata de modele matematice complexe, fie deterministe, fie de tip recurent, reprezintă soluţia prezentata prin propunerea de proiect şi implementata în softul S.I.; (4) realizarea canalelor de comunicaţii prin traductori de tip “wireless” simplifica implementarea soluţiei tehnice prin minimizarea intervenţiei în apartamentele beneficiarilor şi concentrează decizia la nivelul Unităţii Centrale de Calcul şi Comanda (UCCC); (5) analiza hidraulica a instalaţiilor existente în scopul evaluării riscului de disconfort acustic; (6) “Laboratorul virtual” reprezentat de un model complex de simulare a comportamentului dinamic al clădirilor şi al unora din echipamentele de reglare şi monitorizare (PMR) care fac parte din propunerea de proiect; (7) sistemul de informare de tip intranet care conduce la o corecta informare, de tip diagnostic energetic, a utilizatorilor (comparaţia Performantei Energetice reale cu cea optima) şi la instituirea unei competiţii intre utilizatorii clădirilor având ca scop reducerea consumului energetic reflectat de costul aferent încălzirii. Scopul proiectului îl reprezintă analiza teoretica şi experimentala pe model la scara naturala a doua tipuri de echipamente care asigura livrarea raţională a clădirii în clădirile de tip condominiu cu consecinţe favorabile asupra reducerii semnificative a consumul energetic al clădirilor de locuit şi publice concomitent cu creşterea confortului termic şi fiziologic. Un scop derivat îl reprezintă promovarea pe piaţa interna şi externa a produselor şi echipamentelor destinate construcţiilor, a elementelor inovative, care fac obiectul cercetării, respectiv: punctul de măsura şi reglare (PMR), lanţul de măsura şi prelucrare a datelor bazat pe traductori “wireless” cu funcţie în repartizarea corecta a costurilor aferente încălzirii spatiilor NSRC, Unitatea Centrala de Calcul şi Comanda (UCCC) în variante UCCC 1 aferenta NSRC şi UCCC 2 aferenta sistemului de încălzire al zonei principale a clădirii pe baza opţiunilor reprezentative prin sistem adaptive corector, sistem informatic de monitorizare şi control predictiv – corectiv. Promovarea rezultatelor în cadrul politicilor energetice naţionale este un scop final al proiectului urmărindu-se deschiderea pieţei româneşti către produsele europene (si invers) de tip “wireless” precum şi către sistemele informatice inovative de reglare, monitorizare şi gestionare a utilităţilor termice din clădiri noi şi existente. Impactul major al proiectului este de natura economica şi sociala prin realizarea şi cercetarea complexa, a unor noi sisteme şi echipamente care contribuie la reducerea consumului de energie, la creşterea confortului şi la realizarea unor scheme corecte de repartizare a costurilor cu mare impact social. Sintetic, rezultatele şi beneficiile sunt următoarele: dezvoltarea de sisteme expert pentru dimensionarea şi proiectarea PMR precum şi de evaluare a performantelor funcţionale; transferarea rezultatelor în sectorul tehnologic pentru promovarea pe piaţa produselor autohtone şi europene atât a sistemelor PMR şi NSRC cat şi a Sistemului Informaţional care le include; elaborarea unui manual pentru asigurarea performantei energetice şi funcţionale a produselor studiate; dezvoltarea unui “laborator virtual” pentru asistenta consumatorilor şi pentru alegerea soluţiilor adecvate (consumatorii sunt atât firme de servicii energetice cat şi asociaţii de proprietari); configurarea unei baze de date care sa conţină informaţii despre punerea în practica a soluţiilor de tip PMR şi NSRC împreuna cu “amprentele energetice” ale clădirilor; aplicarea sistemului PMR la realizarea reglajului termic la nivel de PT/CT pe baza sortării răspunsurilor UCCC şi adoptării valorii necesare a temperaturii agentului termic care răspunde unui criteriu generat fie de opţiunea furnizorului de căldura fie de prevederi legale (ex. utilizarea raţionala a căldurii). Sistemul propus reprezintă adevărata aplicare a conceptului de DSM la nivelul sistemelor de încălzire districtuala. Aplicarea S.I. prin dotarea clădirilor existente dar şi a celor noi conduce la următoarele rezultate favorabile previzibile: reducerea consumului de căldura cu 15% – 35% fără afectarea confortului termic şi fiziologic; reducerea costurilor de investiţie prin utilizarea sistemului dotat cu UCCC 2 şi PMR; realizarea corecta a repartiţiei costurilor intre unităţi de locuit individualizate şi anularea conflictelor sociale; diminuarea sumelor restante la plata facturii energetice; stimularea adoptării soluţiilor de diminuare a disipării fluxului termic către exterior prin popularizarea soluţiilor de tip “best practice”; adoptarea soluţiilor de modernizare energetica a clădirilor existente fără modificarea sistemului de încălzire interioara; transformarea sistemului de încălzire interioara intr-un sistem elastic ca urmare a câştigării priorităţii funcţionale, ca principala caracteristica în raport cu situaţia actuala.

Proiectul are drept scop cuplarea reabilitării termice prin termoizolare cu problema reciclării unor deşeuri polimerice nebiodegradabile, în sensul ca se doreşte izolarea termoprotectiva a clădirilor cu compozite disperse în care adausul polimeric provine din PES reciclat. Se menţionează expres ca deşeurile de PSE sunt generate în cantităţi mari şi ca pentru reciclarea în totalitate a lor nu exista soluţii tehnologice complet nepoluante. Faptul ca în unele tari dezvoltate au apărut organisme specializate ce se ocupa exclusiv de soluţionarea reciclării deşeurilor PSE arata ca aceasta problema este deosebit de importanta. Problema obţinerii compozitelor pentru construcţii (betoane , sape, mortare) ce conţine dispersat PSE granular este complexa datorita diferenţei mari de hidrofilie şi de densitate intre componenta polimerica şi matricea anorganica cat şi datorita cerinţei de a obţine organizarea structurala cu conductivitatea termica cea mai mica .Se impun astfel, intre altele, rezolvarea problemelor de mărunţire, de compatibilizare şi de amestecare ale componentelor compozitului; acestea se complica destul de mult în cazul deşeurilor de PSE întrucât acestea sunt impurificate cu diverşi componenţi din mediul de generare întrucât aceştia pot afecta grav dinamica întăririi compozitului.